Dor de mama

Dor de mamă,

Autor: Elena Tudosa

Târziu în noapte vreau s-adorm,
Dar somnul pribegeste, nu mă prinde,
În bezna nopții un chip frumos de om,
Spre mine mâinile gingașe își întinde.

Să fie aevea?… Sau poate am ațipit,
E chip de înger răsărit din departare,
Căci dorul pe buzele uscate mi-a șoptit,
Trezește-te!… E chipul mamei tale.

O văd cum se îndreaptă gingasa și sfioasa,
Mă strigă -ncet pe mine apoi se depărtează,
Îmi mângâi pleoapa ce încă-i somnoroasa,
Dar bezna nopții mute încet se luminează.

De pe-un nor plutitor o lumină mai intensă,
Cu o căldură parcă ce ușor se emană,
Mi-nvaluie ființă cu-o dragoste imensă,
Să fie adevărat?… E dragostea de mamă.

Tresar și mă trezesc, o lacrimă din geană,
Pe-obraz mi s-a prelins fără să bag de seamă,
Aud câteva șoapte și-un cântec stins de liră,
Ce-ar vrea să mă adoarmă iar într-un somn adânc,

Un cântec de cocos, o rază strident de senină,
Trezitu-ma din vis și i-ncep ușor să plâng,
Privesc în jurul meu cu mine-i doar tăcerea,
Ce vis frumos măicuța, tu pășind în lumină,

Mă reculeg îndată, privesc… Numai durerea,
Precum un ghimpe-n piept îl simt cum mă dărâmă,
Încerc să mă ridic… Parc-am pierdut puterea,
Ce dor îmi e de tine măicuța mea cea bună!

De acelasi autor: 

Ce sunt poetii

Am s-arunc

Mi-e dor