Marea proorocire Doamne se-mplini

Deodată cerul una cu pământul se făcu,
Când sufletul pe cruce ți l-ai dat Isus,
La picioarele tale, îndurerată mama ta căzu,
Sfâșiată de durere și de amarnic plâns.

Când jos de pe cruce soldații te-au dat,
Deși erai mort, nu le venea să creadă,
În coasta cu sulita te-au înjunghiat,
Câta nelegiuire putea, mama ta să vadă.

Pe-ale sale brațe te luă și te mângâia,
Marea proorocire, iată Doamne se-mplini,
Cu lacrima-i calda și cu apă, trupul ți-l spăla,
Ți-l unse cu mir și-n giulgiu alb Doamne te-nveli.

Te duse, te puse-apoi într-o groapă de stâncă,
Cu o piatra mare soldații, mormântul ți-acoperi,
De groaznica-ți moarte, lumea nu-nceta să plângă,
Calvarul tău Doamne, după trei zile iată se sfârși.

A treia zi în noapte, deși soldații te-au vegheat,
Puterea-ți dumnezeiască feri piatra de pe mormânt,
Împlinindu-se voia Tatălui tău ceresc AI ÎNVIAT,
Te-ai urcat la cer, ești împărat în tronul Treimei sfânt,
De-unde cu dragoste, veghezi lumea pe pământ.

De acelasi autor: 

Ce sunt poetii

Am s-arunc

Mi-e dor