O fantasmă folclorică
( O poezie cu doi autori: Loreta Toader – Dana F. Zaharia)
Într-o lume-n care dorul
plânge iar lângă izvorul
unde noi ne-am sărutat…
și-acum, iată, ai plecat…
Cu petale sângerii
și cu vise purpurii
împletesc iar o cunună
și-o-nalț astăzi către lună.
Vine steaua aurie
și-mi aduce-n dar o ie,
țesută cu fir de-argint
și cu dor nemărginit!
Să mă facă iar mireasă
ca luna de luminoasă,
ce de soare e iubită,
de stele împodobită!
(…)
Si s-a adunat alai
împreună cu un crai
mândru, de la răsărit.
Și-au jucat pân-l-asfintit.
Steaua mândră, călătoare,
mă privea de sus, din zare.
Și-a trimis – din a ei fire –
o lacrimă de iubire.
(…)
Zălogi-m-aș zălogi
pentru dorul de-a iubi,
pentru dragostile bune
și speranțele nebune!
Într-o lume-n care dorul
toarce zile cu fuiorul
și ne dă – în a sa Lume –
numai dragostile bune!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 