
ÎMI CER IERTARE
Autor: Aurelia Oancă
Îmi cer iertare azi, copilărie,
Că te-am lăsat să pleci așa curând,
În zbor de fluturi și de ciocârlie
Și-n vise dragi ascunse-n al meu gând.
Acum când nori de toamnă se arată
Peste pădurea sufletului meu,
Îmi amintesc de jocul de-altădată
În care eram mari eroi mereu.
Un dor nebun s-a așezat în mine
Și-mi macină în roți sufletul trist,
Copilul s-a trezit și-n brațe ține
O mască vie de un vechi artist,
Ce plânge cu o lacrimă tăcută
Regretul c-a lăsat să plece, ea,
Copilăria, tandră, fără cută
Peste obrazul ce acum ar vrea,
S-adune zâmbete și jocuri fermecate
Ce ne făceau și zâne, dar și prinți,
Acum suntem bunici și mai departe
Am fost și tineri și frumoși părinți!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

🙏😘🌟🌟🌟
ApreciazăApreciat de 1 persoană