Doamne ești mântuirea mea!
Autor: Elena Tudosa
La tâmpla porții gândul,
Se sprijină și plânge,
La fel ca – ntreg pământul,
Stropit de al tău sânge.
O, blândul meu păstor,
Ce te-ai jertfit pe cruce,
De-ai ști de câte ori,
Tristețea mă ajunge.
Căci pentru al meu păcat,
Ca mielul spre tăiere,
Tu sufletul ți-ai dat,
În chinuri și durere.
Acum mai vinovată,
Liniștea să-mi găsesc,
Vin la a tâmplei poartă,
Ție să mă marturisesc.
Căci eu te rastignesc,
Aproape-n orice zi,
Atunci când îți greșesc,
Cu poftele inimii.
Azi Doamne îmi plec fața,
Lângă sfânt Altarul tău,
Căci plătind scump cu viața,
Mă izbăvești(mântuiești) de rău.
Acum când văd ce grea,
Pe cruce i-a ta răstignire,
Ție Doamne – ți voi închina,
Mereu a mea iubire.
Doamne, ești mântuirea mea,
Și viață veșnică, ești Doamne nemurire!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 