VOI FI.
Autor: Mari Lena Stefan
Voi fi cândva o urmă pe o plajă
un pas grăbit, dar care parcă tot valsează
între prezentul crud și un trecut,
aidoma viorii care încă cântă
deși demult arcușu-i este rupt.
Voi fi. Nu știu o anume dată,
când conjugările de verb s-au înțeles
cumva-ntre ele și au făcut rocadă,
dar simt a vremii ”vrajă” încorporată
în fiecare ceai al dimineții,
în fiecare gură de aer respirată.
Voi fi,la blestematul timp trecut.
Un timp trecut ca o sfârșită melodie.
O partitură nefinalizată de tragi-comedie,
pe care eu o joc de-un timp numai în bezna
compusă din imagini șterse
din prea grele și de nesuportat regrete.
Voi fi, dar…oare-am fost?
Ce joc sinistru de cuvinte
în conjugări de conjugări de timp
care- acuma n-au vreun rost!
Sunt acceptate cu ușa larg deschisă.
Scena vieții este goală.
La fel și sala de concerte.
Auditoriul a
dat repede năvală
întorși cu spatele cuvintelor
ce stau de-o vreme nerostite.
În toată această neagră comedie
mai am puterea de a scrie
și tot acolo… pe o plajă falsă
ce ca și mine se destramă
cu fiecare val care o spală.
Acuma sunt.Încă mai sunt,
dar mâine? Voi iscăli
cu implacabilul ”am fost”
și cine își va mai aminti de mine
copilul jocului unui timp devorator?
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 
Interesantă. Ideea este bună, dar realizarea lasă de dorit. Nu am înţeles dacă este cu rimă albă sau rimă clasică. Din când în când apare câte o rimă, în rest nu sunt rime.
Versul patru trebuie schimbat datorită cacofoniei: „aidoma viorii care înCĂ CÂNTă”
ApreciazăApreciază