Ecoul ultimului vis

 

Ecoul ultimului vis

Autor: Daniel Visan Dimitriu 

 

Mă retrăsesem într-un colț de lume

Ca într-un început de nouă viață

Când îl aud, devreme-n dimineață,

Prin pomii înfloriți, cântat, un nume.

 

Privesc atent la pasărea ce zboară,

Dar nu e ea cea care-mi cântă mie,

În trilul ei e-o altă armonie.

Nu, nu e numele ce mă-nfioară!

 

Se-ascunde-o adiere printre ramuri

Și-o urmăresc petală cu petală

Cum se alintă, caldă și domoală,

Dar nu se-nalță numele-n balsamuri.

 

Un flutur alb se-ndeamnă către-o floare

Și-l urmăresc în zboru-i singuratic

Prin aerul curat, primăvăratic,

Plutind ușor, în irizări de Soare.

 

De printre flori și ramuri de cais,

O voce m-a oprit din căutare

Șoptind un nume și, spre-a mea mirare:

„Eu sunt ecoul ultimului vis”.

 

De acelasi autor:

Marin Motanul

Timp interzis

Iubirea lor