Sonet in tremur de vant

Sonet în tremur de vânt

Autor: Daniel Visan Dimitriu 

 

Bătea și vânt prin spicele uscate,

Erau și mărăcini prin ele-ascunși,

Iar macii triști, cu capete plecate,

Zăceau în lan, de ghimpii lor străpunși.

 

Ce zi era! – părea înmormântare:

Cădelnițau pe cer atâția nori

Cu stropi ce se jertfeau, crezând altare

Întinderi pustiite de culori.

 

Iar pașii tăi se-ndepărtau pe-o cale

Ce se pierdea în cerul amurgit

Cu urme de fâșii zodiacale

Întinse înspre marele sfârșit.

 

Iar vântul … vântul tremura-n rafale,

Plângând petala macului strivit.

 

De acelasi autor:

Marin Motanul

Timp interzis

Iubirea lor