A tacut poetul

Parcă a-ncetat și vântul…s-a oprit ca să mai bată
Nu vom mai gusta de astăzi rima lui cea fermecată…
Cine-o să ne mai amuze…cu poemele hazlii?
Oare cine va mai scrie, versuri pentru melodii?

Parcă și-a schimbat culoarea, apa mării din Constanța
Nici studenții din Regie nu-și mai fac aici vacanța,
Briza mării n-are farmec fără vers , fără catren
E o tristă melodie, searbădă…fără refren.

A tăcut astăzi poetul, soarele se-ascunde-n nor
Simt un vid…ca opereta ce n-are compozitor,
Nimănui nu îi mai place, să mai stea pe bancă-n Crâng
Chiar și fructele-n livadă, nu mai vor să dea în pârg.

Hainele pe noi par strâmbe, coafura n-are sens
Atmosfera-i încărcată..parca-i abur sau condens,
Ploaia parcă e acidă, ramuri nu mai bat în geam
Nici Grivei a lui Didina, nu mai vrea să spună ,,ham”.

A tăcut astăzi poetul…însă cartea lui nu moare
O deschid și recitesc, poezii tulburătoare…
Parc-a lăcrimat vecina…eu citesc, citesc într-una
Seara s-a lăsat de mult, printre nori răsare luna.

Versul zboară și tot zboară și cuprinde-ntreg pământul
A plecat în zori poetul …i-a rămas însă cuvăntul
Se aude o vioară cu arcușul ei duios…
Undeva pe cer răsare un nou astru luminos….