Ceata

CEAȚA

Autor: Gabriel Ionescu 

Afară este ceață. Ceață groasă,
Dar e Octombrie târziu. Toamna-i pe ducă.
Prin aburi, soarele se chinuie să iasă,
Să încălzească ziua. Poate mai apucă.

Ceața, e o aglomerare de particule de apă, fine
Aflate în suspensie, în atmosferă încărcată.
Ele stau în apropierea solului, roi de albine,
Împiedicând vizibilitatea și ținând și strada ocupată.

Voi Ghinioane și Neșanse ale vieții,
Voi Praguri și Opreliști spre mai bine,
Vreau să dispară ca măgaru-n Ceața dimineții
Și cea mai mica urmă-a voastră către mine.

Din aburii suspinelor de dor nestins,
Din Ceața care astfel se formează,
Apare pură , Dragostea, un sentiment real și nu pretins,
Căci pân-la urmă, chiar și Ceața cântă și se-îndepărtează.

Azi, Soarta lumii este inecată-n ceață.
Dar noi sperăm la soare-n fiecare zi.
Oamenii Oameni, îi doresc Pământului o nouă dimineață
Și speră că pădurile tăiate, iar vor înverzi.

Ce grandioși suntem în Ceața neștiinței,
Cu fruntea noastră, credem că atingem norii
Și ne trezim în bezna neputinței,
Multe Dubluri și prea puțini, Actorii.

Stăpânii lumii ce elaborează azi, idei ce șterg trecutul,
Bagă tot viitorul Omeniri-n Ceață.
Sfârșitul lumii e aproape. Ceața-i începutul,
Punctul final nu se zărește, dar îl știm. E-n față.

De când se nasc și-apoi până la moarte,
Sunt unii semeni care răspândesc în jur, lumină,
Alții, a căror amintire nici Istoria nu vrea s-o poarte,
Aduc doar Ceață deasă, iar lipsa vizibilității, e deplină.

Sunt mulți din oameni, din cei foarte optimiști.
In Ceața minții, ei nu văd prăpastia din față.
E bine însă Semeni, să nu fim pesimiști,
Învațăm din greșeli. Căci pân-la urmă totul se învață.
Din labirintul vieții, ieșirea o poți face numai în sicriu.
Încrederea în oameni, ne luminează viața.
Neîncrederea, bagă în Ceață tot ce este viu,
Te irosești și Fericirii nu apuci să ii vezi fața.

Limbajul este cel care deosebește omul, de-animal.
Fără comunicare, toți trăim în Ceață.
Citindu-mă, vă las în minte un mesaj subliminal:
Tăcerea-i moarte. Comunică cu cel ce-l ai în față.

Astăzi, a fost afară Ceață. Ceață groasă,
Dar e Octombrie târziu. Toamna-i pe ducă.
M-am hotărât. Alung tenebrele ce viața îmi apasă,
Să re-înflorească Floarea vieții, care se usucă.

De acelasi autor: 

Parintii mei

Actorul si salbaticii

Ani de liceu

Binecuvantare si chin (eBook)

Volumul de debut  al autoarei Mihala CD, Binecuvantare si chin ,  ne ofera un vast  buchet de sentimente parca traindu-si  viata  prin poezie. Volumul viu colorat contine imagini din arhiva personala. Un volum amplu, (250 pag) structurat in 17 capitole cu tematica diversa. Cumpara cartea in format electronic (ebook) si o primesti in email in maxim 48 de ore. Mai ieftin, mai rapid, mai ecologic!

C$20,00