Era un pictor visator

Dar într-o zi la ușa lui, a poposit o fată
Era frumoasă și era, zeița-întruchipată!
Venise special la dânsul să facă un portret
Că ea aflase că pictează, chiar de pe internet.

Băiatul o pofti de-ndată să intre în birou
Și îi promise domnișoarei să-i facă un tablou.
În timp ce o picta simți că fata-i este dragă
Că are fluturi în stomac și nu este de șagă.

Îi spuse: Fată dragă de mult eu te aștept
De când ai apărut aici, am o durere-n piept.
Aș vrea ca începând de azi, să fii pe veci a mea
Durerea care mă apasă, eu cred că-i dragostea.

Ești frumușel dragul meu pictor, dar nu sunt pregătită
Ca să mă leg pe veci de tine, să fiu căsătorită…
Când tu termini tabloul, îți las cu drag al meu portret
Să îl păstrezi ca amintire și să îl strângi la piept.

Și când vor trece anii peste portretul meu
Să te gândești la mine, că te-am iubit și eu.
Tu n-ai avut curajul să-ncerci să mă reții,
Dar poate pân’ la urmă vei încerca să-mi scrii.

………………………………………………………………………

Era un pictor singur și iubea un tablou
Sperând că fata dragă va reveni din nou.
Și ascultând la pikup o veche melodie
Se așeză la masă…și începu să scrie….