Demiurg

Demiurg

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

Te modelez ușor, cu-atingeri fine,

și-s mulțumit de lutul meu perfect

din care tu apari cu un aspect

aidoma statuilor eline.

 

Îți mângâi formele, trecând în ele

din moliciunea palmelor căuș,

sfielnic, tu vioară, eu arcuș,

un lut călcat, în stranii nopți, de iele.

 

Îți aranjez apoi, prin gesturi tandre,

cu buzele alunecând meandre,

în sărutări de lut și catifea,

 

noi rotunjimi, de nimfe copilandre,

și mă așez, timid, în calea ta.

Acum sunt demiurg, iubita mea!

 

De acelasi autor:

Doar un pictor

Cioburi de lacrimi

Tarmul fara nume