Trandafirul trist

Trandafirul trist

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

El zace pe patul de frunze uscate

și geme-n surdină sperând de la noi

să facem uitate cuvintele toate

ce ne-au despărțit, să-l luăm înapoi.

 

A fost oferit cu un gând de-mpăcare,

dar gestul frumos n-a-nsemnat mai nimic,

și nu s-a putut, cu o singură floare,

să-i ierte greșeala, să-l ierte … un pic.

 

E trist trandafirul și-așteaptă o mână

să-l smulgă de-acolo, să-i dea alt destin,

în scurta lui viață, frumos să rămână,

să râdă spre soare în roșu-carmin.

 

Și iată că inima ei se înmoaie

iar buzele roșii se-ntind spre sărut,

dispar dintr-odată toți norii de ploaie…

o mână-l ridică spre-un nou început.

De acelasi autor:

Doar un pictor

Cioburi de lacrimi

Tarmul fara nume