Cupa de dor

Cupa de dor

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

Zâmbea lumina mea uimirii tale

ținută în privirea-mi caldă strâns,

cu grijă ca pe-a lacrimilor cale,

să șteargă urma ultimului plâns.

 

Și ți-am zâmbit de-atunci, trecând prin vreme,

și-ți mai zâmbesc și azi, iubita mea,

când îți pictez iubirea-mi în poeme

și-ngenunchez, umil, ‘naintea ta.

 

Ca și atunci, privirea mea revarsă,

în unduiri  din faldurile ei,

o flacără ce curge și se varsă

asupra ta c-o mare de scântei.

 

De vrei nectarul zeilor să bei,

fă-ți buzele o cupă, iar izvor

îți voi fi eu, turnând prin ochii mei

tot ce am strâns în clipele de dor.