Hai, vino!

Hai, vino! Autor: Mihaela CD   Hai vino, nu lasa secunda Sa treaca cu ce regretam Hai vino de strabate unda Amintiri in doi sa crosetam   Hai vino,nu te mai ascunde Fii vesel traieste ziua de azi Si prezentul te va patrunde Sa te-nvaluie roua din brazi   Hai vino, fii alaturi de mine … Continuă lectura Hai, vino!

Pe raftul vietii

PE RAFTUL VIEȚII Autor: Aurelia Oancă Se zbat în strălucire mii de stele Pe cerul nopții tainic și imens, Adună-n ghem poveștile rebele Și le aruncă-n vastul univers. Din rătăcirea lor ușor răsare Câte o floare sau câte un vers Ce se strecoară-n note de uitare Apoi tresar în pași pe-al vieții mers. La margine … Continuă lectura Pe raftul vietii

Ne-am nascut la tara

  NE-AM NĂSCUT LA ȚARĂ Autor: Sandu Chiva  Cu toți ne tragem de la țară Chiar de-am plecat de mult de-acasă, De sărbători ne-ntoarcem iară Un dor pe suflet ne apasă. Este un strigăt, o chemare Ce ne atrage iar în sat, Și de la mic până la mare Plecăm din nou la colindat. Umblăm … Continuă lectura Ne-am nascut la tara

Drumul copilariei

  Drumul copilăriei.... Autor:  Teodora Dumitru Drumul meu de țară lung și anevoios Dor îmi e să te străbat în sus și în jos, Desculță, fără sandale, să simt glodul tău Ca atunci când eram mică şi-l simțeam mereu! Când se scuturau salcâmii era toamna-n toi, Plin era de frunze multe și de mult noroi, … Continuă lectura Drumul copilariei

Amerindiene

AMERINDIENE Autor: Gabriel Ionescu Când ești cu un picior aflat în barcă, Iar celalalt, se afla pe uscat, Șansa să cazi în apă-i sigură, vezi cine-o să te stoarcă, Nu-i bine-n viață, să stai crăcănat. Ziua și noaptea, nu pot trăi-mpreună ! Ele-și cedează locul, pe rând, fără rabat. Ele sunt diferite, ca Soarele de … Continuă lectura Amerindiene

Doamne, Slavă ție Doamne

Doamne, Slavă ție Doamne mângâierea mea cea dulce! Autor: Elena Tudosa Am să-mi bat în sfârșit într-un cui durerea, Din sufletul scrijelit de o rană atât de crudă, Căci am priceput care-i în viață toată averea, După ani de zbucium, chin amar și multă trudă. Am să-i dezbrac și să-i agăț trupului rădăcina, Ce osândit … Continuă lectura Doamne, Slavă ție Doamne

Luna, da-mi o scara

Lună, dă-mi o scară... Autor: Maria Mazere Lună dă - mi o scară de mătasă Să pășesc tainic prin amintiri, Să fiu a nopților mireasă În cântul marilor iubiri ! Să mă îmbăt în cântul dulce Pe plaiul stelelor de dor, Iubirea inimii voi duce Pe - aripa vântului în zbor. Lună dă - mi … Continuă lectura Luna, da-mi o scara

Ma regasesc in ochii tai

Mă regăsesc, Autor: Loreta Toader Mă regăsesc în ochii tăi fierbinți Amăgiri a serilor de vară, Într-un ocean plin de viață și dorinți, În care stele-n noapte stau s-apară. Sunt dorul ce aduce primăvara În timpuri rătăcite printre ierni, Dând cerului ofrandă doar iubirea Ce-o port în mine și-ntr-un vis etern. Gândul îmi freamătă ușor … Continuă lectura Ma regasesc in ochii tai

Poveste: Guitel

GUIȚEL Poveste pentru copii in limba romana, mai jos si traducerea in limba engleza  Autor: Lacrimioara Iva  * Iarna, pusă pe șotii, a pudrat cu zahăr acoperișul caselor, copacii, gardurile, până și curtea. Printre crăpăturile de la cocină, un purcel își freca ochii. Nu-i venea să creadă: -Ce de zahăăăăr! Stăpânul cel mare îi aduse terciul, dar purcelul nici nu se apropie de el. -Nu-i semn bun dacă Guițel refuză mâncarea. Trebuie să-l chem pe doctorul veterinar. Apoi, un pic îngrijorat, stăpânul purcelului plecă în treaba lui. De unde să-i treacă acestuia prin cap că bietului purcel nu-i ardea de terci, gândul fiindu-i la zahăr? -Guiț-guiț! Cum aș putea să ling măcar un pic de zahăr? Spre marea lui bucurie, a zărit trecând prin fața cocinei pisica gospodăriei, Prefăcuta. -Domnișoara pisică, ce bine că te văd, te rog spune-mi cum aș putea ieși din căsuță pentru că vreau să ling un pic de zahăr, doar un pic. Pisica ar fi trecut mai departe, pentru că o pisică care se respectă nu stă la taclale cu purceii, dar, fiind flatată, se opri să-i asculte purcelului păsul. „Miau-miau, merită să-i acord un pic din prețiosul meu timp. Nimeni până acum nu m-a privit ca pe-o domnișoară, și unde pui că acest purcel și-a dat seama și de marea mea înțelepciune?!” se gândi Prefăcuta. -Am să te ajut, purcelule! Am să te ajut pentru a-ți dovedi că nu sunt o pisică ce umblă cu mustățile pe sus și nu sunt nici măcar o pisică ce rămâne indiferentă la necazurile altora. Pentru a da un sfat nu-mi pasă dacă pierd un pic din timpul meu prețios! Mai întâi trebuie să știi că tot ce-i în jur nu-i acoperit cu zahăr. -Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu? se miră purcelușul. -Nu, este zăpadă! Guițel ridică a sa codiță, curios să afle ce-i de fapt zăpada. Înghițea miorlăiturile înțelepte ale pisicii, mai ceva ca pe niște boabe de cucuruz. -Zăpada este lapte înghețat, dar să știi de la mine că n-are nici gust, nici miros. Așa că mai bine mănâncă terciul pe care văd că și l-a pregătit stăpânul. Hai pa, la revedere! Guițel nici n-apucă să-i mulțumească Prefăcutei, cât ai zice „foc” aceasta a și dispărut. Rămas singur, Guițel simți că i se face foame. Se apropie de vălău și se gândi: -Măcar terciul acesta are gust! apoi a început să mănânce, dar nu cu mare poftă. Parcă tot ar fi gustat măcar un pic de lapte, fie el și înghețat. ** -S-a scumpit maja de cucuruz, aproape că nu mai merită să crești un porc! -Aveți dreptace, domnule doctor, dar ăla nu-i om gospodar care nu taie gi Ignat măcar un purcelandru. Sî-apoi, carnea gin comerț n-are așelașî gust. Noi nu hrănim porșii cu cimicale. -Așa este. Nu toți purceii vor avea șorici fragezi ca Guițelul dumneavoastră. Să fiți liniștit, acesta n-are nimic grav, doar o mică răceală. Nu-i prescriu niciun medicament. Își va reveni. Cu așa stăpân, nici nu mai încape îndoială. Felicitări! Se vede că iubiți animalele: cocina strălucește de curățenie, pat cald de paie, terci, o să aveți cu ce vă ospăta de Crăciun! Guițel va fi numai bun de rumenit pe grătar! Guițel era tare abătut. Îi trecuse până și pofta de „lapte înghețat”. Nu-i ieșeau din cap cuvintele doctorului veterinar. Înțelesese el ce-nseamnă șorici fragezi, adică... i se făcuse indirect un compliment, dar... „cum adică stăpânul se va ospăta cu mine de Crăciun? Ce-o însemna «rumenit pe grătar»? Cuvintele acestea nicicum nu le înțelegea. „Numai domnișoara pisică mă poate ajuta. Sper că aceasta va mai trece astăzi pe aici și va mai fi atât de drăguță, să mă dumirească.” Dar pisica nu și-a arătat mustățile toată ziua. Se vede că se dezlipea cu greu de culcușul ei cald, aflat sub spor. *** Câinele prinsese peste noapte un hârciog. Găinile, fericite, nu mai conteneau cu cotcodăcitul. Cotcodăcitul acestora îl trezi pe Guițel . Altădată ar fi guițat și el fericit, moartea unui hârciog fiind un mare motiv de bucurie, dar în dimineața aceea Guițel n-a făcut-o. -Cot-cot-cotcodac! Ce, tu nu te bucuri, Guițel ? îl întrebă o găină care-i observase tăcerea. -Ba da, cum să nu mă bucur. -Cot-codac, atunci de ce nu guiți? -Lasă purcelul în pace! E răcit. N-ai văzut că a fost consultat de domnul doctor? interveni o găină moțată. Curioasa îl lăsă în pace, așa că acesta răsuflă ușurat: „Of, Doamne, n-ar fi lipsit mult și i-aș fi spus găinii curioase motivul pentru care nu le-am împărtășit și eu bucuria. Precis aș fi ajuns de râsul găinilor, acestea considerând că numai cocoșul își poate pune întrebări filozofice.” Dintr-odată lui Guițel îi veni o idee. „Asta e! Iupiiiiiiiiiii! Domnul cocoș este și el înțelept. Poate mai înțelept și decât domnișoara pisică.” Își drese glasul și pe un ton cât a putut de mieros, l-a abordat pe cocoș, atunci când acesta se apropia de cocină. -Domnule cocoș, domnule cocoș! Îmi puteți acorda câteva minute? Asemenea pisicii, și cocoșul a vrut să-l ignore pe Guițel. Unde s-a mai văzut un cocoș să stea la discuții c-un purcel? Totuși, măgulit de politețe și de tonul mieros al purcelului, Pintenatul își dădu acordul printr-un scurt cucurigat. Guițel i-a relatat acestuia conversația dintre stăpân și domnul doctor. Pintenatului i se înroșise creasta de rușine, pentru că, fie vorba între noi, habar nu avea ce poate însemna „a te ospăta de Crăciun” și „rumenit pe grătar”. Pentru a nu cădea în ochii găinilor, care între timp se apropiaseră și auziseră totul, cocoșul știa că trebuie să fie șiret. „Le voi spune acolo niște baliverne, oricum atât purcelul, cât și găinile au în cap numai tărâțe.” … Continuă lectura Poveste: Guitel

Karo 1

Karo 1 Autor: Marilena Dumitrescu Pisicuţa răsfăţată, Periată, pieptănată, Anii ei de bunicuţă N-o trădează pe fătuţă! Este dulce şi sprinţară Şi vorbeşte ca o moară, Când începe zi de vară, Stă drăguţa doar afară! Doar când vântul se agită, Cere-n casă, c-o irită, De ploaie este acrită Şi e tare necăjităită! Îi plac florile … Continuă lectura Karo 1