Glontul

Fragment din cartea : ”Poveşti din infern”

Autor: Dumitru Gîrbăcea

Glonțul
De două zile ningea fără întrerupere. Traficul
era din ce în ce mai îngreunat, maşinile cu şoferi
curajoşi reuşeau cu dificultate să-şi facă drum
printre zăpezi, se conducea la limită…
Marius era un tânăr de 14 ani care a avut
neşansa ca viaţa să-i arate partea neplăcută. Mama
a decedat în urmă cu 12 ani, iar la 2 ani după
aceasta, tatăl, care devenise alcoolic, a plecat într-o
seară de acasă şi dus a fost. La câteva luni după
atâtea căutări, l-au găsit într-un sat din alt judeţ.
Băutura îi luase şi puţinul de minte… a refuzat
să-şi recunoască copiii şi orice legătură cu satul
unde mai avea ceva gospodării.
Marius, împreună cu fratele mai mare, a trebuit
să înveţe să se descurce singur. Cel mare a mai stat
un timp acasă şi la 19 ani a plecat cu o fată din
satul vecin şi s-a însurat acolo; în anul următor a
56
devenit tată, iar M. unchi. În toţi acei ani cât a stat
cu fratele mai mare, M. a deprins ideea de a se
gospodări. Cu munca a trecut uşor peste şoc. Îşi
gătea singur, dădea la animale şi muncea cu ziua
pe unde apuca. Fizicul îl avantaja, ceea ce-l ajuta
în sat.
Ura acumulată, singurătatea, lipsurile, l-au călit
şi fizic şi emoţional. Iute la mânie, nu ezita să se ia
la harţă sau chiar să dea câte un pumn celor care-l
supărau. Cu toate astea era bine văzut şi poate de
aceea, când s-a deschis discoteca în sat, patronul
l-a angajat să fie om de ordine, mai exact să fie
atent ca nimeni să nu deranjeze clienţii.
Viaţa se derula într-un ritm destul de animat;
maşini de lux, fete, băieţi cu haine de firmă făceau
parte din peisajul firesc al satului.
Patronul avea mare încredere în M. şi i-a
propus să facă mai mulţi bani. Trebuia să se ocupe
de distribuirea de prafuri albe printre clienţi dar
să fie atent şi la efectele consumului.
Totul evolua pentru M. în sens pozitiv. Se
însurase cu o tânără cuminte din sat, devenise
tătic, iar banii îi curgeau destul de uşor. În modestia
ei, soţia observa această prosperitate gratuită
dar nu îndrăznea să întrebe. Traiul celor trei era
peste limita decenţei, îşi permiteau cam orice şi nu
a trecut mult până când să-şi cumpere şi o maşină.
A încercat de câteva ori să-şi ia permis, dar fără
nicio speranţă. Nu era mare bai, un băiat de la
57
discotecă era pe post de şofer ori de câte ori M.
avea nevoie de maşină.
La sfârşitul verii, patronul a organizat o petrecere
la discotecă la care au participat angajaţii şi
apropiaţii. Erau de toate… băutură fină, mâncare
pe alese, fetiţe provocatoare şi… iarbă şi prafuri.
În acea seară M. şi-a dat în petec spre dimineaţă.
Consumase ceva alcool şi împreună cu două fetiţe
au consumat destul de multă iarbă. Poate totul
trecea neobservat dacă M nu şi-ar fi dorit să-şi
arate calităţile de bun şofer… fără permis!
Nu a contat că soţia îl sunase de câteva ori, nici
sms-urile primite, pentru că dorea să le arate fetelor
şi celor din jur că el merita să aibă permis, dar
neghiobia din Poliţie făcea ca el să fie stăpân doar
pe locul din dreapta al maşinii. Plecat furtunos din
parcarea discotecii, a depăşit foarte repede ieşirea
din sat şi drumul ar fi continuat dacă în calea sa nu
ar fi apărut o vietate. „Experienţa” lui în ale şofatului
şi starea superexcitată au făcut ca manevrele
lui să oprească maşina direct într-un şanţ. Fata din
dreapta s-a lovit urât la cap iar cea din spate s-a ales
cu câteva zgârieturi. M. a avut două coaste rupte şi
o fractura de antebraţ. Partea mai interesantă a fost
că Poliţia a venit la faţa locului însoţită de patronul
discotecii şi cum a venit, aşa a şi plecat, cu o mică
observaţie – lucrătorii de poliţie au fost loviţi instant
de amnezie. În câteva ore a venit şi o maşină cu
rampă, remorcând maşina lui M.
58
La spital, amnezia a lovit şi cadrele medicale,
acestea înregistrând totul drept accidente domestice.
Şi atât! Consecinţele, din păcate, au fost altele
pentru M. Tot acest scenariu amnezic l-a încurajat
să creadă că patronul va fi oricând alături de el.
În ciuda reproşurilor tacite sau directe ale
soţiei, M. a continuat să se urce la volan ori de câte
ori consuma alcool sau iarbă. Normal că au apărut
şi certurile dintre cei doi, fetiţa plângând din ce în
ce mai des: nopţi pierdute, infatuarea în sat şi,
bineînţeles, bani aruncaţi pe distracţii ieftine.
Iarna în plină forţă, troienele de zăpadă, nu l-au
putut opri în acea după-amiază pe M. să se urce în
maşină împreună cu soţia şi fetiţa şi să pornească
în viteză spre oraş. A avut şi el o ambiţie de moment…
voia s-o ducă pe cea mică la KFC. În
maşină deja era tensiune. Soţia încerca discret să-l
convingă să se întoarcă, fetiţa nu înţelegea toată
această agitaţie manifestată de tată iar M. începuse
să râdă zgomotos şi cu limba împleticită încerca să
se distreze apăsând pedala de acceleraţie. Maşina
dădea semne că nu mai putea fi controlată pe
zăpadă, soţia nu se mai abţinea şi striga la el, cea
mică începuse să plângă, iar M. se amuza copios.
Excitarea a fost şi mai mare când a auzit din spate
sirenele maşinii de poliţie. A fost doar un impuls
pentru ca M. să intre în delir, urla de plăcere,
râdea diabolic, faţa i se congestionase, soţia ţipa la
el, iar cu o mână încerca s-o protejeze instinctual
pe fetiţa care plângea şi striga la tati.
59
Drumul s-a îngustat, iar roata din spate a prins
o bucată de gheaţă, ceea ce a făcut ca maşina să se
rotească o dată şi să rămână înfiptă cu spatele
într-un troian de zăpadă. La câteva zeci de secunde
maşina poliţiei a oprit lângă ei. Un poliţist a
venit în faţa maşinii şi l-a somat pe M. să iasă.
Acesta a ieşit, continuând să râdă zgomotos, şi a
încercat să facă câţiva paşi. Chiar dacă se clătina
periculos, a reuşit să vină în faţa maşinii. Poliţistul
l-a rugat să se aplece cu faţa spre capotă şi să
întindă braţele. La venirea celui de-al doilea poliţist,
M. a încercat să se ridice brusc, a dus mâna
într-o mişcare neregulată către pieptul poliţistului
şi totul s-a terminat când s-a auzit împuşcătura.
Faţa i s-a blocat într-un rânjet diabolic, iar trupul
s-a prelins pe capotă. Soţia a rămas blocată, o linişte
s-a aşternut pentru câteva secunde până când,
de undeva din spate, s-a auzit… „Tati, nu muri! te
rog, tati!”
Glonţul a trecut prin plămân şi s-a oprit în
braţul stâng. În prezent M. este închis pentru doi
ani, condamnare primită pentru conducere fără
permis, consum de alcool şi droguri. Nu e seară în
care să nu se uite la poza fetiţei şi să nu plângă, iar
în ureche încă mai aude… „Tati, nu muri! te rog,
tati!”

De acelasi autor: 

Bun venit în clubul oamenilor interesanţi!

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

C$1,00