Scântei în noapte

 

Scântei în noapte

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

Era o seară cum puține-au fost

pe lacul ce, sub sălcii, picotea,

iar noi, îndrăgostiți, voiam ceva

cu care să-ntregim amorul nost’.

 

Ce stele? Ce luceferi? – doar scântei

puteai vedea sclipind pe apa lui

ieșind albastre, uneori … verzui,

din ochii noștri –mai ales ai mei! –

 

Trăgeam la vâsle iute, covârșit

de nerăbdarea unui sentiment

ce depășise pragul transcendent,

căci eu, pe vremea-ceea, te-am iubit.

 

Chiar lacul liniștit simțea ceva,

când barca noastră,-n fine, s-a oprit,

și a uitat și somn, și picotit,

când tot ne legăna … ne legăna…