În Biserică

Precum cerbul dorește pământescul izvor,
Așa duhul meu Îl dorește pe Dumnezeu.
Vezi, Doamne, am fost cuprinsă de un mare dor,
De aceea vin la Tine cu sufletul meu.

Primește, Iisuse, acest cadou frumos:
Focul inimii mele tinzând numai spre cer.
Am fost îmbrăcată în lumina lui Hristos;
Mai luminează-mă, Doamne, atâta Îți cer!

Vocea Ta este dragoste și mântuire,
Iar ochii Tăi, fluturi pictați cu mii de culori.
Tu faci soarele să danseze ca un mire
Și creștinii evlavioși să se trezească-n zori.

Unde merg toți acești credincioși fără frică,
Săltând fericiți, neuitându-se în spate?
Aleargă spre mama lor, Sfânta Biserică;
Brațele ei sunt dragoste și libertate.

Mâna sa dreaptă pictează icoane sfinte:
Oameni purtând în ei chipul Creatorului.
Cinstita ei gură niciodată nu minte,
Ci grăiește cuvintele adevărului.

De mică, ea m-a învățat să mă minunez,
Deschizând universul nepătrunsului har.
În Biserică, bucuroasă îmbrățișez
Micul Hristos, Pruncul dragostei fără hotar.