Glasul luminii atinse

GLASUL LUMINII ATINSE

Autor: Raluca Bucătaru 

 

Ai încercat vreodată lumina s-o mângâi,

Să-i simți iubirea coborând în tine,

Să-ți umple ea ființa cu gândul cel dintâi ?!

Încearcă-i doar puterea și-ai să-nțelegi mai bine !

Atinge fin primele raze ivite-n dimineți

Și dă-i sărutul dulce al soarelui răsare,

Scoate și alungă ale negurei săgeți,

Abandonează toate în brațe primitoare !

Zâmbește-i cald apoi și-amiezii aurii,

Învăluie-te strâns în mantia-i suavă.

Din glasuri cristaline vei auzi copii !

Compune-le un cânt, plecat dintr-o octavă.

Amorul ce-i fierbinte, te vede arzător,

Culege-l din nisipul uitat cândva de val…

Tu lasă marea apoi, să-ți de-a să bei ușor

Apusul răsărit din palmele-i cleștar !

Din albul lunii albastre, lumina o să vie,

Decoperită-n față-ți-ntinde o aripă,

Spre visul cel dintâi ce va urma să fie,

Spre albatrosul tainic încremenit pe-o clipă.

Atunci când toate acestea le vei face,

Lumina prin iubire te va-mplini ușor

Ș-ai să-nțelegi ce ești și tot ce nu-ți dă pace.

Tu doar întinde-i mâna, cuprinde-o în fior !