Picteaza-ma iubite!

PICTEAZĂ-MĂ IUBITE!
ȘEVALETUL MI-E…GOL!

Autor: Ștefan Mari Lena 

Pictează-mă cu buzele tale!

Mă voi mulțumi doar

cu o nuanță

dintr-un penel,

cu vopsele .

Culori adunate

anume

din curcubeu.

Mi-este pânza șevaletului

flămândă de tine,

pictorul sufletului meu!

Strigătul meu, mai mult

un urlet,

este copleșitor.

Mi-e dor de tenta bleu

din albastrul

ochilor tăi!

Mi-e dor de albul

atât de alb

al tenului tău!

Pictează-mi trupul

din caldul

surâsului tău!

Să-l simt

surâzându-mi

mereu, mereu…

Mi-e coală albă,

neîntinată pielea,

neatinsă în timp…

nici de vânt.

Culoarea din paleta ta

aurită

îmi este destin.

Îmi este poem.

Îmi este gând.

Îmi ești patimă!

Îmi ești prezent

și îmi ești…și

trecut.

Din dorința de-a fi

lângă mine,

îmi pregătesc

dalb așternut

diurn…

și nocturn.

Ca în seara

de-acum.

Pictează-mă

cu vorbele tale!

Fierbinte lavă!

Cuvinte…taifun!

Mă regăsesc mereu

în ele,

cu note de vals

și pas de tango.

Perpetuum balans.

Ești pictorul meu!

Eu îți sunt astăzi

muza!

Pictează-mă!

Chiar cu tăcerea!

Uneori, ea

îmi este colierul

din perle,

podoabă pe trup.

De-ar fi să fie

numai

simpla-mi dorință

de-a mă picta,

tu să știi…

ți-am pregătit deja

șevaletul!

El îmi va fi

patima

și vina!

Pictează-mi

în culori

iubirea!

Încrustează-mi

pe el

portretul!

Pictorul vieții mele!

Dragostea mea!

Pictează-mă

chiar din amintirea

de ieri!

Așa cum fac eu.

Îți voi zâmbi și

de-acolo,

din curcubeu,

în culoare!

Îți voi zâmbi

o veșnicie

în toate culorile

din

univers,

pictorul meu!

Sunt o muză

nebună și

nu vreau să îți fiu

doar un simplu

crochiu!

Pictează-mă în

culori…

cu iubire,

pictorul meu!