Eu am crezut că iarna inspiră toți poeții…

Eu am crezut că iarna inspiră toți poeții…

Autor Anca Glodan

 

Aș vrea să fac din vară Rai,

Să pot să împletesc și vântul!

Din iarnă figu’ aș vrea să-l șterg

Ca să-mi dezghețe gândul !

 

Din vinul vieții aș vrea să sorb

Pentru o clipă veșnicia …

Să nu mai fiu atât de orb,

Să pot să îmi dezleg robia…

 

Când gerul lumea a amorțit,

Doar tu loveai la ușa minții!

Insomniac vegheam prin veșnicii

De speriam toți sfinții .

 

Printre sutele de atribute adjective

Îți căutam neîncetat privirea …

Te conjugam în verbe defective

Neînțelegându-mi firea!

 

Noi doi  n-avem nevoie de ninsoare,

Ca eu să fiu poet și tu să îmi fi muză.

Iarna, doar ne condamnă-n  neuitare

Și , fără tine să trăiască, mintea mea refuză!