Autor: Eugenia Calancea
Tu ești plecat cu gândul uneori niciunde,
Zbori ca un zeu rătăcitor pe unde,
Nu te opresc, dar uneori în zborul tău e vântul,
În urmă-ți culeg pașii și vreau să prind și gândul.
Aștept focul de artificii cu raze ce trezește,
Când florile pe cer dispar și clipa încălzește,
Îți place mult să vezi și nu te-nspăimântă,
Tăcerea e adâncă și asta te frământă.
Uneori e trist, pustiu și-afară iar îngheață,
Încerc să fiu veselă că tu m-ai trezit la viață,
Dar tu ca o furtună de dor încerci o fantezie,
Trăiesc intens totul și-aștern în poezie.
Te uiți la mine intens ca la o tânără fată
Și crezi că suntem în vis la fel ca altădată,
Simțim, că iubirea noastră a schimbat veșmântul,
A prins conturul dulce cu farmecul și cântul.
Nu vreau ca gândul tău să plece iar niciunde,
Știu că ești tot un vis ce-n noapte se ascunde,
Apari din umbre, lumini și-ai dispărut cu zorii,
Un gând, un vis, poem descris culorii.
Abonament revista TIPARITA 1 an
Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.
C$100,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 