Si nu mai plang

ȘI NU MAI PLÂNG

Autor: Aurelia Oancă

Versurile subliniate aparțin scriitoarei
Carmen Ifrim Săsărman

Privesc în depărtări amurgul iar
Și-aș pleca spre tine-n gânduri,
Dar totul mi se pare în zadar,
Noi suntem singuri.

În geant-aș pune inima s-o plâng
Cu lacrimi grele pe-nserat
Și când palpită eu ușor s-o strâng
Cu brațul tremurat.

În trenul vieții am urcat cândva
Cu haina albă, tremurând,
Iar tu, un actoraș de mucava
Cu alta-n gând.

Din rătăcirile amare
În pumnii strânși un dar îți strâng,
Străbat imensele hotare
Și nu mai plâng.

Din dor voi face fluturi care
În dansul lor multicolor,
Vor împleti raze de soare
Și al meu dor.

Din haina albă, nori voi face
Care vor strânge-n poala lor,
Durerea care-n mine zace,
Om călător.

Apoi din luna cea tăcută
Voi toarce fire de argint
Voi coase lacrima-ntr-o plută
Și-un vis de-alint.

Voi pune iar în trenul vieții
Bagajul meu cu suflet plin
Azur voi pune dimineții
Și-un cer senin.

Te voi uita și te voi pune
Ca poză rece-ntr-un album,
Ce va cuprinde o genune
Cu foc și fum!

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

C$1,00