Satul de-altădată

Satul de-altădată

 

Autor: Violeta Bobocea 

Doarme profund satul,

satul ancestral,

cu ferestrele deschise,

cu somnul lui copilăresc,

cu pumnii strânși

într-o continuă revoltă,

fiii-s duși demult

tot prin țări străine,

sărmanele mame

chiar și-n somn suspină,

între țărmurile speranței

și-ntru revenire,

iar luna tresare

de somn și strigare;

cine să ne-audă?

cine să-nțeleagă?

Unde-s fiii noștri,

unde-s rătăciți?

Satul doarme dus,

doar nădejdea-i trează!