Dorinţe

Dorinţe

Din volumul :  Jurnalul unui suflet ciudat 

proza

Autor:Kessy Ellys Nycollas

 

Aș vrea  să știu că nu eşti supărat și că m-ai iertat pentru toate momentele mele de teamă și incertitudine. Aș vrea să știu că m-ai iubit și că locul meu, acolo în sufletul tău, nu este ocupat de altcineva.

Aș vrea să aud că m-ai iertat. Asta m-ar ajuta să pot începe din nou să trăiesc, să iubesc, să sper, să lupt cu viața dar și cu propriile mele temeri, deziluzii și amăgiri.

Aș vrea să îmi spui că iubirea noastră nu a fost un păcat. Vreau măcar pentru o clipă să pot zâmbi la auzul vorbelor tale.

Aș vrea să ne vedem din nou. Aș vrea să retrăiesc clipele acelea ale așteptării unui tren de călători care te-a adus într-o seară de aprilie, unui dor neînțeles, în gara aceia mică, cu un peron aproape pustiu, spălat de lacrimile ploii reci de primăvară. Aș vrea să îmi mai simt inima bătând de emoții, ochii lucind de fericire, buzele arzând sub sărutul tău pătimaș. Eu aș putea să te iubesc la fel ca la început! Îți mai amintești ceva din tot ce a fost? Te mai inundă amintirile cu noi? Îți mai amintești, casa, patul, îmbrățișările dar și temerile mele?

 

Eu da! Îmi amintesc de parcă totul a fost ieri. Îmi amintesc cum râdeai de fiecare dată când propuneai ceva și spuneai că mă simți speriată. Îmi amintesc cum spuneai că vrei să cunoști, în persoană, femeia care te fascinează, fără să o cunoști, prin felul cum gândeşte, cum vorbește, cum vede ea viața… și ai venit fără să stai prea mult pe gânduri.Ai venit probabil cu misiunea de a-mi vindeca sufletul și de ami limpezi ochii pentru a putea vedea viaţa în culori mai vii. Nu știu! Intenţiile tale or fi fost bune dar eu nu am prea putut să înțeleg mare lucru atunci. Am rămas atât de răvășită încât credeam că nu voi reuși să ocolesc drumul întinat care încerca să mă conducă către o depresie. Mintea mea era tulburată de un noian de întrebări, rațiunea mă certa iar sufletul îmi mulțumea pentru hrana puțină dar prețioasă pe care o primise.

 

M-am zbătut sub povara regretelor, reproșurilor de tot felul până într-o zi când am dat ordin minții mele să ia o pauză, să înceteze a mă mai judeca. Are cine și dacă va fi cazul o să o facă atunci când îmi va veni timpul judecății. Nu mă tem! Cu siguranță că Dumnezeu nu ne pedepsește atunci când iubim cu toată ființa noastră, un om! Ce s-ar întâmpla cu cei care urăsc, pizmuiesc, ucid? Ei cum ar fi pedepsiți? Cu ce? Dacă pedeapsa a fost aplicată pentru iubire?!

 

Mă întorc în timp deși nu aș vrea. Te caut pe cărările străbătute, pe străzile noastre liniștite, pe ţărmul mării. Mă văd în acel colț de stradă, în acea intersecție de unde te priveam cum coborai zâmbind, cum te-ai apropiat, cum m-ai îmbrăţişat și apoi cum am hoinărit jumătate din noapte pe malul mării, oprindu-ne din loc în loc, privind jocul peştişorilor în apa limpede de la ţărm. Îți simt aievea brațele cu care mă strângeai la piept și îți aud în ureche vorba şoptită spunând că îmi mulțumești, că ești foarte fericit datorită mie.

 

Timpul ăsta nebun nu îmi dă pace. Mă prinde în vâltoarea lui asemeni vântului și mă poartă mereu către tine. Mă împotrivesc, închid ochii, îmi acopăr cu podul palmelor urechile, semn că nu mai vreau să îmi amintesc nimic dar ceva nu îmi dă pace. Ceva, cineva, este mult mai puternic decât mine și îmi mâna gândurile către sufletul tău. Poate fi telepatie? Pate fi forța gândurilor tale? Nu știu și mă năucește starea asta de dorință, dor, iubire, amestecată cu teama de a te mai revedea. Nu ai putea să înţelegi, nu vei înțelege niciodată, cât de cumplit m-am simțit de fiecare dată când a trebuit să ne despărţim… Cine eşti? Ce cauți în viața mea? Doamne! Cum ar fi oare să aflu adevărul! Aș rezista oare să ascult povestea sufletelor noastre?

 

Știu că nu există persoana care să mi-o relateze! M-aș mulțumi poate și cu puțin sau poate aș refuza jumătățile de măsură. Cred că ar fi și mai cumplit după! Mă înfioară gândul! Îmi trec prin minte o mulțime de scenarii, visele se înghesuie uneori să îmi aducă informațiile pe care eu le tot cer de la Divinitate! Nu le înţeleg mesajele sau poate doar mă tem și refuz să le interpretez.La ce mi-ar ajuta?

 

Vreau atât de puțin! Un puțin care să îmi schimbe radical destinul. Vreau să fiu sănătoasă și vreau timp să deslușească misterul. Mă sperie cumplit gândul că ar mai trebui să retrăiesc sau să continuu povestea asta și în viețile viitoare.