COPACUL MEU
Autor: Aurelia Oancă
De ce se scurg peste hotare sure
Puhoaiele când vine vreme rea?
Se-agață ca și spinii-n rugi de mure
De zidul drept, ce parcă-i viața mea.
Din norii vremii s-au lăsat să cadă
Păcate grele și dureri ce ard,
Chiar dacă nimeni n-are ochi să vadă
Eu pot să văd cu ochiul meu de bard.
O flacără ce-n jocul ei aprinde
Un foc ce trece peste pomul meu,
Din rădăcini se-nalță și se-ntinde
O sevă rece din pământul greu.
E pârjolit de tot întreg copacul,
Ce-și lasă-ncet o creangă spre pământ,
Cu lacrima de foc plânge săracul
Dar face-n rădăcini un jurământ.
Nu voi lăsa ca trupul meu să moară!
Nici lacrimi grele nu voi mai vărsa!
Va fi din nou copacul meu, o țară
Ce va-nflori și iarăși va fi EA!
ABONAMENT ELECTRONIC(eBook) pe un an /4 numere
ABONAMENT ELECTRONIC 4 numere/an .Revista de colectie aduna in paginile sale literatura, arta , articole si evenimente culturale. Primesti prin email in format pdf fiecare număr al revistei timp de un an pentru numai 50 dolari canadieni.
C$50,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 