
Te duci, copilărie!
Autor: Violeta Bobocea
Te duci, copilărie, cu râsul tău stingher,
Cu basmul de-altădată uitat într-un ungher, Păpușile ascunse în podul casei plâng,
Buni nu-mi mai zâmbește la piept să o mai strâng.
Te duci, copilărie, ce pot să îți mai spun,
Când inocența clipei demult s-a stins pe drum,
Iar bucuria scăldată-n bob de rouă,
Speram c-o să revină cu brațele-amândouă.
Te duci, copilărie, nu pot să mai amân,
În fața casei tale aș vrea să mai rămân.
Azi, glasul tău abia dacă mai știe
Cum recitam pe vremuri prima poezie!
Te duci, copilărie, cu farmec și povești,
Prin umbra amintirii abia mă mai privești.
Azi jocul e departe, luminile s-au stins,
Aș vrea să stau o clipă în micul paradis!

FORMAT ELECTRONIC (eBook) al Revistei nr2/2020 feb/martie/aprilie
Cumpara numar 2 al revistei de literatura arta si cultura ”Poezii pentru sufletul meu” in format electronic.Revista in format electronic iti va fi livrata in email in mai putin de 48 de ore! Avantaje: mai ieftin, mai rapid, mai ecologic!
C$15,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Frumoasele versuri mi-au adus aminte de inocenta copilariei mele.Doamne ,cum trece vremea!!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană