LEGENDA IASOMIEI
Autor: Aurelia Oancă
În noaptea-n care s-a născut
Pruncul Iisus în Bethleem,
Ningea și gerul viscolea
Crăpând și pietre, dar și lemn.
Ca frigul să nu îl ajungă
Boii suflau pe ieslea Sa,
Dar o rafală rece-ajunse
Pe fruntea Lui albă de nea.
Maria-și pleacă trupu-ncet,
Sărută a Lui frunte,
Cu dragostea ce a topit
Toți fulgii-n flori mărunte.
Și o mireasmă s-a născut
Din cel sărut de mamă,
Ce poartă chip de iasomie
Și care azi ne-ndeamnă,
Să le cinstim că-s picături
Dintr-un sărut pe frunte,
Dat de Maria lui Iisus,
Sunt albe flori, mărunte!
Doneaza
Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!
C$1,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 