SĂ VII, IUBITO

 

SĂ VII, IUBITO

Autor: Claudiu Romanu

 

 Va veni o lume și-un plâns la căpătâi,
Când timpul se tot scurge în surdină,
Să vii, iubito, chiar în ziua-ntâi,
Cu mâna-ți blândă trupul mi-l alină.

 

Și când pe față mi se-așterne roua,

Atunci, când vântul tulbură nisipul,

Să vii, iubito, chiar în ziua-a doua,

Cu lacrimile tale să-mi speli chipul.

 

Când în acel moment tristă e femeia,

Când trupul meu de tine se desparte,

Să vii, iubito, chiar și-n ziua-a treia,

Să înțelegi ce-nseamnă acea moarte.

 

Când va veni o zi cum nu e alta,

Când trupul mi se frânge pe pământ,

Să vii, iubito, și în ziua-a patra,

Să simt prezența ta lângă mormânt.

 

Când lângă mine va rămâne crucea,

Când vreau să-ți cer o ultimă iertare,

Să vii, iubito, chiar în ziua-a cincea,

Să îmi aprinzi pe veci o lumânare.

 

Când la mormânt a liliac miroase,

Când sufletul mai crede în trăire,

Să vii, iubito, chiar și-n ziua șase,

Să-ți verși doar lacrimile de iubire.

 

Să vii, iubito, chiar și-n ziua șapte,
Ca în odihnă să dorm liniștit,
Că vreau să știi, iubito, pân’ la moarte
Din șapte-n șapte zile te-am iubit.