Padurea mea de-acasa

 

PĂDUREA MEA DE-ACASĂ

Autor: Teodora Dumitru

 

De pădurea mea de-acasă mi-a fost tare dor

Și de susurul curat al sfântului izvor!

Mi-a fost dor de iarba crudă cu fir de mătasă 

Pe care-am pășit ușor și un pic sfioasă!

 

Liniște și puritate, iz de verde crud

Triluri calde înălțate prin copaci se-aud!

Parcă am pășit deodată pe-o gură de rai,

În pădurea mea de-acasă, magicul meu plai!

 

De atâta bucurie ochii-mi strâng sub pleoape

Picături de rouă caldă  că le am aproape

Și pădure și izvorul și sufletul meu

Se-mpletesc acum cu dorul care l-am dus greu!

 

Zi de vară însorită cu dulci adieri, ușoare

Îmi duce sufletu-n valuri  parcă-ar vrea să zboare!

Să plutească peste tot prin pădurea deasă,

Să spună copacilor dorul meu de-acasă!

 

În pădurea mea de suflet azi am popasit,

Iată, acum vă spun și vouă tot ce am trăit,

Dor, emoții, bucurie, lacrimă curată

Ce se lasă peste tot ce a fost odată!

 

În cuvinte nu pot spune cât mi-a fost de dor

De pădurea mea de-acasă și sfântul  izvor,

Cât am fost plecată-n lume i-am păstrat în gând

Foșnetul cu doruri multe-n adieri de vânt!

 

Mai citeste: 

Invitatie la antologia Universum

Invitatie la concurs: Gala Artelor la ceas aniversar editia a 2-a