Mi-ar fi plăcut…

 

Mi-ar fi plăcut…

Autor: Scurtul Bianca 

 

Mi-ar fi plăcut să-ți spun demult adio,

Să nu te mai iubesc înflăcărat,

Să încetez să mai tot caut scuze,

Pentru un om care nepăsător m-a tot lăsat.

 

Mi-ar fi plăcut să plec încă din prima clipă,

Când te-am văzut, când m-ai văzut, când ne-am vorbit…

Căci nu a fost decât a lacrimei risipă

Cine din noi la asta s-a gândit?

 

Mi-ar fi plăcut să-ți uit până și nume,

Ar fi ușor, doar patru litere în van.

Să afli ce-i iubirea din volume,

Să-ți vindeci sufletul prin pagini de roman.

 

Mi-ar fi plăcut să știi că cicatricea tot mai doare

Chiar dacă ceri la infinit iertare,

Chiar dacă spui cuvinte cu ardoare,

Rana e rană, și încă o mai doare.

 

Mi-ar fi plăcut să înțelegi că fără aripi,

Îngerul tău nu va mai ști să zboare.

Le-ai ars, le-ai rupt, le-ai aruncat în zare?

Să știi că fără ele un înger moare.

 

Mi-ar fi plăcut să nu îți scriu aceste versuri.

Să mă resemn, iubirea e necruțătoare…

Dar nu uita că de azi și de-a pururi,

Cugetul tău o să-l domine

Iubita ta cu ochii de cicoare.