La ceșmeaua mea cu dor

La ceșmeaua mea cu dor

Autor: Teodora Dumitru

 

De sub dealu-n care satul a plecat la veșnicie

Curge-o apă cristalină…o știu din copilărie!

Un izvor curat și rece unde setea-ți potolești

Când o bei de dor îți trece, sufletul ți-l răcorești.

 

Călător pe drum de țară m-a purtat un dor nebun,

După ani și ani vin iară și izvorului să-l săpun.

Și-am vorbit cu apa bună și câte i-am povestit…

Că și eu cu ani în urmă pe-aici am copilărit!

 

Mi-am făcut  căușul palmei un pahar și am băut

Apă, lacrimă curată de mulți ani nu pot s-o uit.

Pe uluce-am popsit privind apa cristalină

Când curge necontenit,simt cum dorul mi-l alină!

 

Și un pic m-am bălăcit cu mâna prin apa rece

Chipul mi l-am răcorit şi-am simțit că doru-mi trece!

Mi-am spălat ochii și fața la Ceșmeaua mea din sat

Doamne, mare mi-a fost dorul, ani, în suflet l-am purtat!

 

De pe piatra de uluce cu uimire-n jur privesc

Totul este diferit de cum eu îmi amintesc!

Doar ceşmeaua a rămas  cum o știu eu, neschimbată

Cât de mult m-am bucurat că beau apa ei curată!

 

Dacă-ar fi cum îmi doresc, aș da anii înapoi

Să mai fiu copil de-o șchioapă, acolo în sat la noi!

Că de cumpăna fântânii toată viața mi-a fost dor

De ceșmlele cu apă rece, pură…de izvor!

 

 

Mai citeste: 

Invitatie la antologia Universum

Invitatie la concurs: Gala Artelor la ceas aniversar editia a 2-a