Alter poem

Alter poem

Autor: Scurtul Bianca 

 

Tu dezlegai ce înnodam cu atâta nepăsare,

Iar ochii tăi senini strigau cu disperare

Că nu există dragoste fără iertare.

Azi eu privesc în gol. Profundă resemnare…

 

Tu nu țipai cu lacrimi, abia de mai vorbeai

Și nici cuvinte grele nu mi le aruncai

Cu chipul tău de înger, mereu frumos zâmbeai

Și-n ultimele zile, vedeam… nu mai puteai.

 

Atât de calmă, duioasă ca iubirea…

Zile la rând îmi tot înseninai gândirea

Îmi amintesc ce fragedă îți era firea

Și clipa când în ochii tăi nu mai citeam sclipirea.

 

Și vânturi reci ne-au prins în mreje glaciale

Pe fața ta eu văd că nu-i o altă cale…

Decât priviri și dulci cuvinte artificiale,

Prefer să mă cufund în lungi gânduri serale.

 

În fond, ce ți-am adus în viață? Doar nefericirea?

Când tu nu poți dormi, unde îți stă privirea?

În versurile tale, resimt toată mâhnirea.

Tu nu știai. Prea bine. Ți-am dăruit iubirea…