Jos la noi in Valea Morii

 

JOS, LA NOI ÎN VALEA MORII

Autor: Teodora Dumitru

 

Jos,la noi, în  valea morii aveau bunii mei grădină

Și pe lângă ea, agale, se scurgea o apă lină…

Rate gâște de tot neamul, ca prin ceață le zăresc

Și ce amintiri frumoase în suflet îmi răscolesc!

 

Mă lua buna de mână la grădină dupa ea

Dar eu neastâmpărată dădeam  fuga la derea

Și mă bălăceam prin  apă cu bobocii mici de de rață

Mă găsea bunica plină de mocirlă și pe față!

 

Dar bunica suflet bun mă ducea pân’ la cișmea

Şi-mi spăla hainele toate, de noroi mă curăța!  

-Fata mea eu te-am luat  ca să-mi fii de ajutor

Dar se pare că cu tine nu am nici un fel de spor!

 

Doar un pic mă dojenea dar nu mă certa prea tare

Chiar dacă aveam noroi din cap până în picioare!

Mă ținea pe lângă ea nu mă mai lăsa să plec,

Mă-nvăța cu vorbe bune legume cum să culeg!

Uite-aşa-n zile de vară pe lângă bunica bună

Mai făceam și nebunii când nu mă ținea de mână!

Cât de repede s-au dus  zilele calde de vară

Petrecute prin gradini cu bunica, lângă moară!

 

Astăzi m-am întors sa văd pe unde-am copilărit,

Vântul bate a tristețe și nimic n-am mai găsit!

Valea cu grădini frumoase a rămas în gândul meu

Oamenii care-o lucrau sunt plecați la Dumnezeu!

 

Văd  doar iarba mare, multă cât este valea de lungă

Peste dorul care doare o lacrimă-ar vrea să curgă!

Dar n-o las să mă încurce când m-aplec ca să adun

Flori de câmp nemuritoare, în buchet să mi le pun!

 

Valea morii dragă mie cu grădini înfloritoare

Astazi o găsesc pustie doar cu flori nemuritoare!

Fac buchet frumos din ele și ușor prin ele pun

Amintiri care mai dor dar nimănui nu le spun!

 

Azi și moara-i părăsită, macină doar vânt şi dor,

Cum o știu, e neclintită dar nu are nici un spor,

 Ca o piesa de muzeu stă pierdută în visare,

Ca un bastion rămas peste vremea trecătoare!

 

 

Mai citeste: 

Invitatie la antologia Universum

Invitatie la concurs: Gala Artelor la ceas aniversar editia a 2-a