S-au dus anii…

S-au dus anii…

Autor: Teodora Dumitru

S-au dus anii,cum se duc

Şiruri de cocori în zbor

Și nu pot să mai apuc,

Ca să dau de urma lor.

S-au dus anii și mă  doare

Că nu pot să-i mai întorc,

S-au pierdut în depărtare,

Duși de-al vremurilor joc!

Am trecut prin anotimpuri,

Și mai greu și  mai ușor

Cu fruntea plină de gânduri,

Om, prin viață călător.

Tot pășind prin iarba crudă,

Primavara mea s-a dus,

Am trecut prin vara blândă,

Acum merg către apus.

Toamna-și scutură pe mine,

Frunze reci și ofilite,

De mi-e rău sau de mi-e bine,

Merg prin toamnă,  înainte.

Nostalgiile mă poartă,

Prin anii care-au trecut,

Chiar de știu că niciodată,

N-o pot lua de la-nceput!

Umbre pe asfaltul umed

Mai zăresc din când în când

Și al pașilor mei, sunet

Lângă pasii tăi mergând.

Scutură toamna pe ele,

Mormane de frunze reci.

Ploile vrând să le spele,

Cum face de ani întregi!