Echilibru

ECHILIBRU

Autor: Mihu Eugenia

Încă pășesc echilibrat pe coama unui curcubeu,
Deși mi-e toamnă și mi-e frig, deși mă zbat și-mi este greu.

Un pas pe-alături dacă fac mă prăvălesc din înălțimi
Și-ajung în gheare și în fălci, sub talpa hulpavei mulțimi

Ce-ntinde brațele spre cer, să-i cadă prăzi agonizând,
Că-i este foame și ar vrea să-mproaște fiere prin cuvânt.

Torentul coborând din munți mă zdruncină din mal în mal,
Iar barca mea din coji de nuci cu greu răzbate spre aval,

Căci un vâslaș s-a înecat, iar vâslele s-au rupt de mult,
În timp ce vasul se zbătea într-al vâltorilor tumult.

Și-acum sunt numai frunză-n vânt, ce-a smuls-o toamna de pe ram
Și-o poartă pe tărâm pustiu. Sunt o miime dintr-un gram

De anotimp întârziat, fir de nisip saharian
Ce dacă-l uzi rodește flori. Sunt murmur dulce de pian

Ajuns la voi întâmplător, sunt crin ajuns la apogeu.
Sunt doar un suflet rătăcit, pe coama unui curcubeu.