MAMA MEA

MAMA MEA

Ana Rusu

Mama,cat de frumoasa erai si ce suflet cald aveai,
Intr-o singura poza te am,si-acolo,mereu te privesc.
Parca ieri tu ma tineai de mana,pe ulita ma plimbai,
La toti vecinii,te mandreai cu mine ,asa,imi amintesc.

Seara,arsa de soare ,soseai obosita de la sapa,
In loc sa te-odihnesti,luai doua galeti in mana
Si la fantana in graba te duceai ,sa aduci apa,
Pe noi copiii sa ne speli,ca mozgoliti eram pe fata.

Focul aprindeai cu crengi ce le-aduceai in spate,
Ceva mancare sa gatesti,sa iei si dimineata-n traista,
Puneai gaz in lampa ,lumina sa avem cand stam la masa,
Mancare in strachina puneai si mamaliga o taiai cu ata.

Cateodata ,lacrimi iti curgeau pe obrazul ars de soare,
Repede ti le stergeai ,si zambind, cate ceva ne povesteai,
Te intrebam de plangi ,sau daca ceva poate te doare,
lacrimile-s de la fum de la soba din odaie,asa tu ne spuneai.

Acum te inteleg prea bine,ca si eu am ajus mama,ca tine,
Si-atunci cand plang de vreo durere,sau de-o suparare,
De copii ma ascund,ca nu vreau sa sufere pentru ,mine,
Asa faceai si tu ,durerea-ti ascundeai ,sa nu o vada nimeni.