Nu-mi mai doresc

Nu-mi mai doresc

Autor: Serghiescu Cristina

 

Nu-mi mai doresc decât un colţ de cer

să mă ascundă o secundă, să pot să sper,

să am şi soare si pomi aduşi

şi zboruri albe de pescăruşi,

să-mi sprijin tâmplele de şoapte,

să-mi cânte frunzele uscate,

să mă colinde visele tăcute,

să mă-nflorească zâmbetele mute .

Nu-mi mai doresc decât un val să trec

ca strop de jar, apoi să plec,

să am şi ierburi şi zori aduşi

şi pulberi plânse de corcoduşi,

să-mi mângâi ochii în albe zări,

să ţin în suflet strune de viori,

să cos din raze flori de mângâieri,

să ţes fiori între tăceri .

Nu-mi mai doresc decât un arc de cerc

pe el să trec şi-apoi să plec,

să am lumina iubirilor trăite

şi talismanul nopţii împlinite,

să-mi curgă râul larg pe pleoape,

să mă sărute cerul de aproape,

să mă înalţe păsările grele,

să mă-nsoţească gânduri stele .