ÎNTREBARE PUSĂ VIEȚII
Autor: Aurelia Oancă
O întrebare vreau să-i pun vieții:
De ce ești tristă și așezi mereu,
Poveri în suflet, dorul tinereții,
Și uneori un foc de Prometeu,
Îl pui pe rana care sângerează,
Mai pui furtuni ce fac prăpăd în noi,
Tu, viață dragă, haide, aranjează
O scenă plină cu povești în doi.
Așa e rânduiala cea străveche,
Să ducem viața noastră doar în doi,
Nu este joc sau floare la ureche,
Ci este o povară ruptă-n noi.
Dar când furtuni își scutură osânda,
E mai ușor să lupți când cineva,
E lângă tine fără-a vrea dobânda,
Ca un actor cu chip de mucava.
Iubită viață! Chiar de n-ai răspunsuri,
Eu te iubesc! Ești tot ce am mai scump!
Voi admira și caldele apusuri,
Care-n văpăi de soare mai irup!
Doneaza din suflet pentru sufletul tau!
Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 5 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!
1,00 EUR
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 