POVESTE CU FINAL FERICIT
Autor: Sandu Chiva
( Adelina și Costel)
Peste case lin coboară
Dulcea umbră a-nserării…
O mândruță de la țară
E în culmea disperării.
A primit prin facebook veste
Că al ei iubit o-nșeală…
Ar avea chiar trei neveste
Copilași vre-o cinci, la școală.
Dar nu crede, că-n eter
Se spun lucruri de ocară…
Toate până mâine pier
Și bârfa o să dispară.
Dar i-a spus și Anghelina
Mai ieri când era în piață,
N-a crezut-o bat-o vina
O știe cam șugubeață.
Ce mai versuri scria Doru
Adelinei pe facebook…
C-o iubește ,,puișorul”
Și jură că-i singur ,,cuc”.
Și-ar da viața pentru ea
Scria el într-un poem,
Că-l usucă dragostea
Parcă totu-i un blestem.
Suspina în versuri Doru
Se credea un ,,Făt Frumos”…
Pentru el era amorul
Doar ciolan ce-i bun de ros.
Își dorea doar avantaje
Făr’ a dărui ceva…
Nu credea în mariaje
Ce la gard îl vor lega.
Suspina și Adelina
Așteptând ca să o ceară…
Dar Doru bătu-l-ar vina
Era doar un pierde vară.
Nu dorea ca să o ceară
Doar așa din când în când,
Când venea el pe la țară
Se vedea cu ea dansând.
…………………………………….
Jurământ făcea mișelul
Și-unei femei din oraș,
Ce-avea ,,țeapăn” portofelul
Dar n-avea un copilaș.
Era foarte-ndurerată
Că bărbatul ia murit
Și-și dorea să fie luată
De-un suflet neprihănit.
Așa a vrăjit-o Dorul
Cu un vers și trei cuvinte…
Dăruindu-i iar fiorul
Și plăceri ca înainte.
Un Luceafăr de pe cer
A căzut la Veta-n cale
De niciunde, din eter…
L-a primit cu ,,osanale”.
El trăia acum în puf
Și trăgând din narghilea…
Se-ntreba puțin năuc :
– Ce să fac cu viața mea?
Adelina e frumoasă
Insă Veta are stare…
Aș trăi cu ele-n casă
Dar pe rând cu fiecare.
Își făcea poetul planuri…
În weekend mă duc la țară
Mă distrez cu Lina-n lanuri
Făcând dragoste-n secară.
Luni la Veta la oraș
Să îmi umple portofelul…
Poate-i fac și-un copilaș
Pe care să-l cheme Nelu.
Planuri, planuri fel de fel
Își făcea de zor poetul…
Nu știa că despre el
Aflase tot internetul.
Adelina supărată
Nici nu vrea să îl mai vadă,
Regreta ce-a fost odată
Vrăjită cu-o serenadă.
Renunță chiar la facebook
Lucra ziua prin grădină…
Seara se-așeza sub nuc
Își plângea soarta-n surdină.
Și cum plângea a sa soartă
Lângă nucul din grădină,
Auzi oprind la poartă
O superbă limuzină.
Era un băiat Costel
De neam bun, de viță veche,
Arătos și curățel
Purta cușma pe-o ureche.
– Am venit frumoasă fată
Tocmai de la Crevedia,
Eu am inima curată
Și îmi place veselia.
Te aștept de luni întregi
Să-mi dai accept pe facebook
Nu știu dacă înțelegi
Sunt ca tine singur cuc.
Nu mai pot de dorul tău
Ți-am luat poza din album,
Martor îmi e Dumnezeu
Te iubesc ca un nebun.
Să nu-mi spui că nu mă placi
Sunt contabil la ORACA,
Am talent și sunt dibaci
Din trei vorbe ți-am luat vaca.
Bani am ,,gârlă” la ,,chimir”
Contul meu e gras în bancă
Băuturi beau doar chefir
Pe ai mei îi cheamă Oancă.
Am vilă în Crevedia
Cu etaj și turnulețe…
Îmi lipsește doar soția
Un suflet să mă răsfețe.
Dacă vrei te fac și mâine
Regină-n al meu castel,
Să-mpărțim în doi o pâine
Nu-mi mai place singurel.
Se gândește Adelina
O secundă și mai bine…
Totu-i pare o poveste
Cu prinți falnici și regine.
Mi te-a scos în cale Domnul
Să știi că ți-am dat accept,
Costele de azi ești omul
Ce doresc să-l strâng la piept.
Adelina și Costel
M-au poftit să le fiu naș,
Vom face nuntă de ,,fițe”
Dar o facem la oraș.
Ce a fost…ce-a mai urmat
Vă spun totul după nuntă…
Pentru azi am terminat
Poezii pentru sufletul meu 