Mâna Ta

Despre poezia Mana Ta 

Totul începe de la o plimbare de mână, alături de tată. Universul copilăriei este locul în care mereu vei fi binevenit. Toţi copiii te vor aştepta oferindu-ţi simpatie necondiţionată, iar părinţii se vor bucura să le treci pragul casei oricând. Dacă ai nevoie de un prieten sau doar de o încurajare, insula copilăriei este locul în care mereu vei fi binevenit şi apreciat sincer. După scurta excursie care este viaţa efemeră, mâna tatălui pământean se va uni cu a Creatorului, luându-te înapoi acasă…

Poezia “Mâna Ta” a fost scrisă de poetul romantic goth Cristian Bodnărescu într-un vechi cimitir din Reggio Emilia, la început de an. L-a inspirit povestea bunicăi Aurica Pârvu, care se plimba de mână cu tatăl Vasile Pârvu (cei din poză).

A consemnat Constantin Cernat

Mâna Ta

de Cristian Bodnărescu

Lumină din lumină

Astfel a început,

Îi impleteai cunună

Precum te-ai priceput.

În anii ce-au urmat

De mână fata-ţi luai,

Visul tu îl vedeai

Erai îngândurat.

În parcul din poveste

Adesea te plimbai,

Fiica îţi era zestre

În drumul spre serai.

“Lumea noastră e aici

Fără de timp şi spaţiu,”

Poveşti tainice îi zici

Despre un alt solstiţiu.

În cercul vieţii strâmt

În seara cea frenetică,

Cinau la ceasul sfânt

Un tată lângă fiică.

Şi mâna-ţi de părinte

Mereu o ocrotea,

Erau doar jurăminte

Că nimeni n-o va lua.

Dar anii vieţii au trecut

În lumea asta mare,

Fiica te-a petrecut

La ultima strigare.

La crucea-ţi stă acum

O doamnă, e bătrână

Venea de pe acelaşi drum,

Pe mormânt a pus cunună.

În vise eraţi frumoşi

Eterni tineri, vorbeaţi,

În parc zâmbeaţi duioşi

La moarte nu vă gândeaţi.

Dar vremea nu se amână

Bătrâna fată vine,

Lumină din lumină

Ea a pornit spre tine.

Că nimeni n-o va lua

Erau doar jurăminte,

Mereu o ocrotea

Doar mâna-ţi de Părinte.

MAI  CITESTE:

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Profil GOLD:Cristian Bodnărescu 

Cum pot publica si eu in revista?