TĂCEREA A PRINS RĂDĂCINI ÎN VEȘNICIA VIEȚII MELE (2)…

 

TĂCEREA A PRINS RĂDĂCINI ÎN VEȘNICIA VIEȚII MELE (2)…

autor Vasile BELE

Se făcea că eram zidar,

tencuiam iubirile pierdute

într-o mansardă plină

cu umbră de rouă

și praf de urmă de stele…

Mi te zideam în suflet

pentru a înveșnici în mine

clipele fugite pe-un zbor de pescăruș…

Buzele-mi aprinse îți atingeau

umbra, urma și zborul de lacrimă,

dansul și lumina împrăștiată în jur

mi-a fugit clipa de sub picioarele

udate doar de roua

unor lacrimi de fecioară…

Desculț, îți simțeam respirația

în fiecare suflare de vânt,

în fiecare clipă de zidire,

în fiecare bob de rouă,

în fiecare urmă de val,

pe care mă feream să-l calc

pentru a nu tulbura liniștea unei priviri…

Mi te-ai dăruit mireasă de lacrimi,

sub privirea unui răsărit de curcubeu,

lângă macii înfloriți,

ți-am dezvelit sânul plin cu rouă

și am pictat cu buzele sărutări…

În rest… vorbe pierdute în clipe de dor

rătăcire de vânt

și tăcerea dintr-o pictură de lacrimă…

Tăcerea și umbra de mirare

au prins rădăcini de uitare

în veșnicia vieții mele…

Mir! Botez! Tăcere!

Iubire cu miros de lavandă…

Mai citeste : 

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Cum pot publica si eu in revista?

Un adevarat manual despre viata*recenzie*Vasile Bele