Știi tu

Autor: Irina Vera Terebesi 

Știi tu, lumină vie,

sursă de cald și strălucire.

Ai venit când mi-am simțit

viața în doliu și în rătăcire.

Dacă e să mă pierd,

să nu mă întrebi nimic,

Ai întins o mână,

să o apuc și să mă ridic.

Tu ești o lucire

ce îmi luminează calea,

Prin munții înzăpeziți

mi-ai descoperit valea.

Pe câmpie fiind,

mă îndemni să urc munți,

Cu pași nesiguri la început,

dar mergeam… în pași mărunți.

Îmi spui ce bine ar fi să cred

că tu ești calea…

Că eu am fost nisipul,

iar tu… ai fost marea.

Eu sunt izvor,

iar tu ești albia mea.

Tu stăteai de veghe,

când lumea dormea.

Tu curgi în valuri,

eu în barcă plutesc.

Tu ai vrut, după ce pleci,

cu drag să îmi amintesc.

Știi, lumină ce veghezi,

crezul tău îmi dă speranță,

Deși ai fost creat dintr-o rază,

luminezi tot… de la distanță.

Azi ești în răsărit,

mâine în amurguri.

Vei lăsa în urma ta

crezuri, licări de doruri.

Mai citește: 

În altă lume minunată   

Invitație de participare la revista de colecție numărul 10/2022

Scriitoarea Mihaela CD laureata a festivalului ”Fericirea -Vis Nepământean” la secțiunile: poezie și proză poetică

GABRIELA RAUCA ne invita la emisiunea sa : SIMFONIA CULORILOR la RADIO PRODIASPORA!

Poeţii nu mor niciodată

A aparut videoclipul volumului 2 al antologiei GALAXY

Ce mai e nou prin librărie?