Infinit

     

  Infinit

Autor Victor Coada

Și tot încerc să fug, de tine să m-ascund,

Dar dorul iar m-apucă, în jale mă scufund..

Din nou, în disperare, mai tare mă afund,

Căci nu există calea, să mi te scot din gând!

 

 

 Și zi, și noapte, am iarăși mintea-n ceață,

Nu știu de e amurg, e zi, sau este dimineață..

 Și tot ce îmi doresc, îți scriu azi cu speranță,

 Că inima-ți voi încălzi, și-o voi topi, de gheață!

 

       

Un infinit de gânduri, se prăvălesc  năvalnic,

Din  iureșul  iubirii noastre  pătimașe,

A izvorât un vis frumos, ce ne-a zâmbit șăgalnic,

Iar Cupidon ne-a ţintuit, cu-a lui săgeti poznaşe.

 

 

Un infinit de vorbe, din neanturi se răstoarnă,

Se pogorăsc alene, dansând printre suspine,

Iar un ecou de vise, la mine se întoarnă,

Imi şiroieşti în vene, nu vreau sa se termine!

 

 

Un infinit de veacuri, urmează să dispară,

În universul nostru, ce stă acum să-nceapă,

Deşi e trist sfârşit de toamnă, totuşi e primăvară,

Căci tot ce ni se-ntâmplă, acum e o etapă!

 

Mai citeste: 

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Clubul GOLD- Ambasadorii culturali ai revistei noastre tiparite!