Silvia Mihalachi -Mărturie,, de la sufletul meu,  pentru sufletul poetei MIHAELA CD

Mărturie,, de la sufletul meu,  pentru sufletul poetei MIHAELA CD

Autor: Silvia Mihalachi 

Citind  cartea ,,CU SUFLETUL IN PALMĂ,, am trimis

,,  Mărturie,, de la sufletul meu,  pentru sufletul poetei MIHAELA CD”

Timpul, pe parcursul căruia am făcut lectura volumului de poezii ,, CU SUFLETUL ÎN PALMĂ,,, a fost  un timp frumos .

Subsemnatul , un cititor, parcurgând  cele 17 trepte citind versurile din cartea ,, CU SUFLETUL ÎN PALMĂ,, am simțit că  ating  mâna poetei Mihaela CD , care ține în palmă, sufletul ei  un lăcaș  al comorilor în versuri , scrise din dragoste  față de ,,iubire,, , iubirea a tot ce este  frumos.

,, Pe harpa dorurilor mele,, ,, CÂNTÂND IUBIREA,,poeta ne spune în versuri ,, Rapsodia iubirii,, dând ,, Tribut dragostei,,, păstrează,,Taina iubirii,, , în ,,Romanțe pe corzi de dor,, cântate de o,, Vioară albastră,,.

Iubirea este exprimată de poetă  în poezii de o frumusețe aparte pentru  cine trebuie iubit ,dintr-o contemplare profundă: ,, De vei fi tu acela,, care  /Ai să-mi trezești al inimii impuls/Te chem aici pe-a mea cărare,, cărarea iubirii.

Iubirea primește viață , este o ființă ,este o identitate omniprezentă în versurile  poeziilor din acest capitol și nu numai: ,, Iubire mândră, tu îmi ești ființă,,/ Să-mi fii viață și să-mi fii muriri/ Să-mi alini inima…/…să-mi fii de toate/ Să crești și să-mi vibrezi în conștiință,,.  Această poezie este un portret al ,, iubirii,,  portret ce sălășluiește in sufletul poetei ,  îl descrie în versuri arătând imperiozitatea  de a fi în sufletul ei ,, pe veci,, :,, Căci vreau să-mi rămâi în piept pe veci,,. Întrepătrunderea  dintre versurile ce cântă și însăși vioara aleasă simbolul răspândirii sunetelor de iubire, rezultă poezii ce rezonează pe tot parcursul capitolului  ,, CÂNTĂND IUBIREA,, și în toate celelalte capitole. Privirea mea a fost atrasă  de privirea ochiului albastru ,din pictura artistului plastic  Mircea Ruștiuc ( pag.16) privire ce răzbate ca o rază dincolo de ființă intr-un univers al cuvântului  poetic, transformat de puterea iubirii în sunet. Astfel și sunetele corzilor de  vioară  se transformă în cuvânt. ,,Vioara albastră,,,  va cânta alături de  ,, harpa dorurilor,, poetei,  într-o armonie de trăiri prin ,, Rapsodia iubirii,, ,, Romanțe pe corzi de dor,,păstrând ,, Taina iubirii,, în timp ce :,, Și cerul cel brodat cu stele strălucea/ Purtând candoarea dansului celestin…,,

Următorul capitol  , următoarea treaptă a lecturii, , ,, ÎN GONDOLA GÂNDURILOR ,, rămâne în tonalitatea ,,iubirii,,  având  preambul  o sugestivă pictură( pag26), gondolier, gondolă pe canalele  orașului ( zic eu Veneția),  emblemă a iubirii , gondolă în care imaginativ  se va afla poeta  împreună cu ,, Iubitul meu poet neînțeles,, și cu gândurile ei. Ca o ,, taină a iubirii,,  mărturisirea ,, Rămână-ți dedicată numai ție,, este incrustată în poezia care a așteptat momentul oportun pentru a fi înmânată  iubitului ,, Și-ți scot din buzunar o poezie/Ți-o dăruiesc că soarta te-a ales,, . Gondola din când în când va intra in balans, influențată de intensitate gândurilor  poetei dominată de trăiri, amintiri, dorințe nu numai pentru ea, ci pentru toți oamenii, în general, pe care îi sfătuiește: ,, Nu lăsa,, să cadă droaie/De tristețe peste voi/Nu mai strânge mușuroaie/ Lacrimi ce-s căzute-n ploi,,.  Ca o dovadă, sau exemplu cât de mult este preocupată poeta  de sufletele  oamenilor ce o înconjoară, îi sfătuiește,,Trăiește clipa,,…și soarbe-o ardent/  Ea vine și trece și n-o poți opri,,.  Sfaturile din  poeziile enunțate vin ca o necesitate pentru oameni, dintr-o cunoaștere  în amănunt  prin studiu  în ceea ce privește  ,, Lumea de azi,,:  ,, Lumea parc-a-nnebunit /Nu mai este omenie/ Totul e cu josu-n sus/….Nu ne pasă ce-o fi mâine/  …. Astăzi vrem să fim bogați/Și-mpărțim ură pe pâine/Cândva ne numeam frați…,,.

Poeta  se roagă la Dumnezeu,supremul sprijin moral de a   schimba ,, Lumea de azi,,:,, Doamne să ne ai în grijă,, și totodată  imploră ,, Libertate pentru toți,,:  ,,Rupeți lanțuri de ură/Să fim drepți fără de hoți/Gândul bun scos pe gură/Libertate pentru toți!,,.

,, Forța Dumnezeiască,, este cea care o însoțește pe  poetă când  se află  ,,În gondola gândurilor,, și pe parcursul întregii vieți. Gândul predominant gândurilor, este pentru poetă acela în care sunt părinții. Pentru ei,  acum și mereu se roagă: ,, Doamne,  Tu care le știi pe toate/Ai grijă de ai noștri dragi părinți/   Grijește-i!Nimic nu le lipsească…/Că-i mare  forța -Ți Dumnezeiască,,. Gondola  înaintează în timp, iar  încărcătura  cu gânduri duce cu ea și amăgirea ce face parte din trăiri și din contemplările realității: ,, Tot ce-am crezut cândva era doar minciună/Și universul cel frumos ce l-am țesut/ Încet,,    s-a destrămat …,,și a rămas ,, Doar o amăgire,, .

Treapta a treia, capitolul ,, VIBRATII ALE SUFLETULUI,,este prezentată  prin  pictura (34 pag), aparținând aceluiași pictor – artist  și este ca o icoană sfântă în cer și pe pământ reprezentând ,, mama cu pruncul,,  nedespărțiți de-a pururea din iubire  maternă . Cu adevărat acest capitol prin ,, VIBRAȚII ALE SUFLETULUI,, atinge nucleul sufletului de mamă care prin ,, O rugă de mamă,, ce este,, Dovadă peste vremi,, pentru       ,, Copilul meu cu inimă senină,,, rămâne,, Dincolo de timp și loc,, : ,, Copilul meu  cu inimă senină,,/Îți dăruiesc iubirea ne-ncetat/Ești viața mea a inimii grădină/Ești tot ce mi-am dorit și am visat,,.

Sufletul poetei a vibrat în mod deosebit pe parcursul scrierii acestui capitol și tot așa vibrează sufletul cititorului, a vibrat în mod deosebit și sufletul meu, citind frumoasele versuri. O poezie deosebit de sensibilă este  ,,Ruga mamei,, pentru copilul plecat la război ,, Departe plânge o mamă/ Căci frica-n suflet se strecoară/ – Ferește-mi fiul de dramă!/O rugă către ceruri zboară,,. Atât de puternică este ruga încât a ajuns la Dumnezeu și i-a adus copilul  acasă.

,, Aceasta-i ruga de mamă/Ce – ascultă și Dumnezeul sfânt/Căci lăcrimează din ramă/Ochii mamei, chiar de-i în pământ!,,

Rugăciunea mamei , a părințiilor , este și în fericirea lor, din când în când  de a-și revedea copilul plecat departe :,, Și fericirea vederii-i măsurată/ În clipe, ore, zile, săptămâni /Copilul drag ce era al tău odată/Plecat este departe prin străini,,. Tot o rugă a părinților pentru copilul plecat este însăși ,, Dorul părinților,,  într-o permanentă  dorință de a-l revedea.  ,, Dincolo de timp și loc,, poeta  își declină numele și locul de unde provine prin cuvântul,, doină,,  și își  arată locul unde se află, acolo unde frunza de arțar este emblemă:,,Într-o frunză de arțar/Plânge-o doină supărată/Într-al vremilor sitar/Se leagănă încordată,,./Și tot ,, Dincolo de timp și loc/Șade – o mamă cu credință/Și pune în celest toc/Șir de lacrimi, neputință,,.

Mama cu credință ,,pune în celest toc,, ruga ei de mamă către cer, către Divinitate  și perceperea că toate în lume sunt la judecata și sentința lui Dumnezeu.

Citind poezia,, Judecata de apoi,, am simțit  un plâns tăcut  scris în versuri iar prin această poezie , poeta, a respectat dorința sufletului  de a fi așezat în palmă să fie  mărturisit   și înțeles :,, Măicuță să mă ierți că-ți sunt departe/ Din cercul vieții să mai ies nu e chip/Din cer, firav,  glasul tatei îl aud/    Și-mi spune de tine să avem grijă/…Lăsata-am țara strămoșească, glia /Cu gândul unui viitor strălucit/… Din cer se aud pași tropotind spre noi/Ce vin ca dreptul să ni-l oblojească,,.

Cu fiecare poezie citită, cu fiecare treaptă a  lecturii parcursă, fascinată de frumusețea poeziilor,  privesc tot mai mult sufletul din palma distinsei poetei Mihaela CD, mă uit cu admirație la el realizând ce  încărcătură de o valoare inestimabilă se află în lăuntrul lui: trăiri, împliniri, tristeți si fericire,regrete și extaz, dezamăgiri și peste toate o iubire incomensurabilă pentru Dumnezeu , iar pe pământ pentru  cine și ce  merită.

Privind de pe treapta a treia a cărții, spre treapta a patra văd scris ca pe un frontispiciu: ,, ÎN DANS GRAȚIOS CU INIMA,, ,, Femeie Dă-ți voie să fii FERICITĂ!,, . ,, Femeia este ,, frumoasă ,, stâlpul vieții,,  ,, pentru toți ai ei o rază,,,, Deci îndrăznește  ,fii iubită/Dă-ți voie să fii FERICITĂ!,,

Dansul  femeilor grațioase,învăluite de  beatitudine, simbolul stării de fericire este exprimată printr-o pictură  ca pentru niște păsări măiestre ce tind să se înalțe( pag 44).

Poeta are multe momente de fericire pe care și le  extrage din   iubirea pe care o cultivă și o găsește la ființa iubită, în natura și în toate ce pot să emane bunătate: ,, Să-mi fii splendidă cântare,,,, Să-mi fii tot ce n-ai fost nicicui/Să-mi fi o încântare/O vorbă bună orișicui/O splendidă cântare.,,

Sufletul distinsei poetei, sensibil și perceptibil la iubirea primită și dăruită, la stări de bine,de fericire,  vibrează  în versurile poeziilor din acest capitol în care i se spune: ,,Femeie fii FERICITĂ,.!  când  ,, Iubirea, dor de primăvară,, este ,, Măiastră pasăre albastră/ Cu glasul tău de dor pătruns /Șoptește-mi de trăirea  noastră,, și ,, Prin depărtare zburdăcind ,, , să fii fericită femei .  ,, De  ziua ta ești fericită,, …îți surâde cerul/în ochi ți-s aprinși mii de licurici/ Mulți ani frumoși pe-a vieții cărare,, . O frumoasă poezie, o frumoasă declarație de iubire  este și poezia ,,Rămân   acolo-n tine,,/ Și am să-ți fiu un strop de raze/ Un freamăt dulce plin de dor/

Purtat spre a iubirii oaze,,. Cum, nimic nu se poate fără Dumnezeu, ,,Nihil sine Deo,,,   pentru poetă  puterea divină este cel mai vital sprijin, călăuzitor în viață și de aceea mereu prin versuri și poezii intră în dialog cu ,, Dumnezeul meu ș-al tuturor,,:,,Te caut și Te-ntreb cu-nverșunare/Din timpul care-mi este călător/Că-ci Tu-mi știi bine sensul pe cărare”……”Te caut și Te-ntreb cu lacrimi calde/De-o să-i revăd cândva și pe părinți/Căci Tu-mi ești pentru suflet alinare/Tu, Dumnezeul meu și-al tuturor! ,, .

Multe și frumoase bogății sufletești îmi sunt prezentate prin lectura  cărții ,, CU SUFLETUL ÎN PALMĂ,, bogății aparținând poetei Mihaela CD , iubirea față de Dumnezeu, de părinți și față de  ființa iubită și de tot ce merită să fie iubit pe pământ. Și totuși…… ,, Și totuși dacă-n lume ne-am iubi/Dumnezeu  ne-ar oferi nemurirea/Dar nu – nțelegem verbul,, a iubi,,/Și necontenit, ne trăim murire,, .

Versurile fac parte din poezia ,, Trăind murire,, pe care am citit-o în capitolul ,, CERTITUDINII,,, capitolul  poeziilor  prin care se dezvăluie existența cărărilor ce ne  rătăcesc  de  sentimentul iubirii, cunoașterii de sine, relaționarea între oameni, ,, ca într-un vis și acesta-i ,,Visul crud,,. În această poezie se arată de ce  am ajuns așa cum suntem: ,, Suntem niște pământeni ce-s veșnic orbi/Și nu-nțelegem marile cutume/…nu-nțelegem  pe deplin menire/Și cu ură ne gândim l-ai noștri frați/Ne-nfiorăm în lupte pământene/ ..suntem, nepăsători, ingrați, ne-am pierdut busola/ Alunecând spre un ireal vis crud,, .  ,, Adevărul,, doare mai rău/ Ca minciuna ce șade vitează/,,, ne spune  poeta Mihaela CD, care s-a remarcat prin a  fi o scriitoare analitică, bine cunoscătore a vieții sociale și  prezintă un  remediu de a  se reveni  pe cărarea corectă în poezia  ,, Poteca împăcării,,: ,, Astăzi veniți să ne împăcăm/ Căci n-avem timp de supărare/ Doar de bine să fii norocit/ Hai s-o luăm de la-nceput / De clipa asta-i cea din urmă/Căci binele și răul curmă/Făcând potecă la-mpăcare,,

Cu ,, PAȘII PRIN PLOAIA VIEȚII,, poeta protejând  gânduri, trăiri  și speranță,  înaintează în timp, discutând cu toamna prin frumoase versuri rugăciune: ,, Lasă-mi toamnă,,încă bucuria, veselul surâs, primăvara, verdele de vară, tânăra speranță, și… Lasă-mi gândul curat de iubire/Lasă-mă să-mi beau din fericire,,.

O trecere a,, pașilor prin ploaia vieții,, este și  ,, Timp boem,, pe care l-a iubit  și pe care îl rememorează și ar vrea:,, Rămâi cu mine, dragă timp boem/Căci te păstrez sfințit la mine-n gând,,.

Din ceea ce este,, fericire,, pentru poetă,  face parte dăruirea ,, iubirii, către oameni: ,, Cu sufletul pe tavă,, ,,Cu sufletul pe tavă –am colindat/Vrând să ofer la oameni iubire,, dar,, cu nepăsare m-au sfidat,,…Și totuși poeta îi cheamă la ea să le ofere din bogățiile ei:,, Veniți, vă bucurați, căci vă ofer/Versuri în haina sfântă îmbrăcată/Din taina ce-i  în slove, la rever/Culegeți un buchet de nestemate,, .

Eu,cititorul,  din această carte am cules cuvinte, versuri, poezii ,,nestemate,, și mă rog Divinității, mă rog  la,, toamna vieții,, ,  să-i lase poetei Mihaela CD tot ce a cerut, ce  își dorește și  să-i  lase și   ,, Al vieții trandafir,,  înflorit pentru mult timp…/ să amâne  iarna care ,, vine și-ncet ninge/Peste-al vieții trandafir,,. Versurile acestui capitol sunt secondate de o frumoasă pictură, imagine de toamnă și ploile ei  , ploile din anotimpul vieții , anotimp ce înseamnă pe parcursul timpului o etapă   prin care fiecare om mărșăluiește sau, va mărșălui purtându-și pașii  prin,, ploaia vieții,, .

Versurile din  volum de poezii ,,CU SUFLETUL ÎN PALMĂ,, ( și nu numai în acest volum) sunt foarte frumoase, sunt ,, nestemate,, pentru că,  însăși poeta, distinsa doamnă Mihaela  CD ne spune că  ,, versurile trec prin mine îmbrăcându-se în haina sufletului meu,,. O haină foarte frumoasă, prețioasă pe măsura frumuseții sufletului poetei în care sunt multe valori. Mă repet , o valoare este  sensibilitatea poetei ce-și pune amprenta pe toate versurile din  această carte , în mod deosebit  în capitolul ,, Pași prin ploaia vieții,, și în următorul capitol,  ,,NUMAI IUBIREA,,.

În acest capitol pe treapta a șaptea citesc spusul  poetei că ,,Numai iubirea,, este ,, Al vieții dirijor,,Ce-adună note încurcate peste timp/Și așează armonios în mândru cor/Fiorii puri în al iubirii anotimp,,.

Fericirea de a iubi și a fi iubit este  un cumul de multe fațete șlefuite ca la un diamant .Citind poeziile din capitolul  ,,NUMAI IUBIREA,, constați că iubirea este o artă, cultivarea iubirii, menținerea ei in cuplu este o artă, arta  din,, Un pas în doi,, înseamnă numai unu/În contopiri de clipe aterestre,,. Iubirea trebuie să reziste și la bine și la  trecerea prin furtunile vieții: ,, De-i vreme bună, alteori furtună/Continuând lin cu pas în doi domol/ Și orice supărare se ivește/Tristețea-i împărțită mereu la doi,,. Poezia,, Devenire,, splendidă poezie, am perceput-o, (eu, un cititor) ca pe o geneză a iubirii în doi în care  sunt prezentate câteva elemente componente in evoluția  iubirii pentru a putea acel ,,pas în doi,, să devină ,,numai unu ,,: ,,Ți-am pus sufletul în palmă/Ți-am dat o cheie de deschis/Lacăt spre lume de poem/ Ți-am lăsat șansa…./Și dacă astea n-au ajuns/Ți-am dezlegat ochii închiși/În sufletul de dor pătruns/Bobocii-ți surâdeau deschiși,,.

Un moment deosebit de reflecție l-am primit citind poeziile   ,, Lecția iubirii,, și ,, Ce-i fericirea pentru tine?,, .Aceste două poezii prima precum o prelegere în ceea ce înseamnă ,, iubirea,, și cum trebuie percepută de oameni iubirea, iar cea de a doua poezie printr-o formă de întrebări si răspunsuri fac parte dintre elementele de baza ce întregesc capitolul ,,NUMAI IUBIREA,,. Mesajul din acest capitol spune că, iubirea este fericire, fericirea de,, a face mereu  doar fapte bune/Și lumii pozitiv a-i spune/Iubind și dăruind doar bine,, Atât de frumos este acest capitol  in care este ,, NUMAI IUBIREA,, în cât ai vrea să mai rămâi printre versuri, printre poeziile lui. Nu părăsesc lectura acestui capitol fără să remarc declamarea de către distinsa poetă Mihaela CD, a proprii  ,, iubiri,,  în poezia ,, N-ai cum să mă uiți,, dintr-un puternic motiv :  ,,Căci m-am cuibărit în conștiință/Și-ți voi fi,inimii, eternul dor/Ce-i încrustat într-a  ta ființă… ,,

Poeta i-a dat aripi sufletului din palmă de a-i lansa multe din trăirile ei în crezul ,, iubirii,,, și darul ei care este ,,,fericirea ,,. Astfel a fost scrisă frumoasa poezie abundentă-n fericire :,, Să mă îneci cu fericirea.,,/,Și-n  orice azi și mai mult tu să-mi fii/Cu oricare nouă răsărire/Un fluviu de iubire ca să-mi vii/Să mă-neci c-un veac de fericire,,

Capitolul ,, INTERACȚIUNI,, este   o relatare complexă a stării  interioare a poetei în raport cu ce se întâmplă în jurul ei, ce se întâmplă la nivelul mentalității oamenilor și  neputințele în a se  rezolva  probleme acute încât speranța , dorința este îndreptată către Divinitate să vină în ajutor. Implicarea sufletească a poetei pentru a face bine,   este  prin sacrificiu de a dărui din viața ei, din clipele timpului ei  ,, Dăruind clipe  ,, pline de fapte : ,, am dispersat nori/Care înnegurau vieți taciturne/  am dat zâmbete /Și lacrimi de pe obraji am șters/am scris cântece/Care fericirea au adus din mers/ am creat raze/…Dăruind clipe, eu am dăruit/Mici bucățele din sufletul meu!,, . Cu toată implicarea și încercările ei ,  poeta constată că nu mai are încredere pe pământ în nimeni, nimeni nu are puterea ,, Nici măcar tu! /,N-ai forța să-mbunezi otrava /Nici perle să alegi din pleava/Mulțimii ce nu vrea reformi,, . Cu regret,  concluzionează că nu are nici o șansă, nici o putere  pentru a schimba în bine omenirea ,,Și-oricât oferi lumii sărutul /N-ai să repari, nici măcar tu!.,, Singura încredere o are in Dumnezeu, în ,, Ajutorul celest,, : ,, Dă-mi,  Doamne , mie din  puterea Ta/ Și binele, să-l pot spori/ Ajută-mă, drege-mi limba/Din lumea rea ca să fac bine/ Dă-mi șansa să mai pot schimba!,, , ,,Vino și Fă lumină!,, /,, Salvare divină,,/,, Că nu mai vedem  nici soare și nici ploi,, / Doar Tu singur mai poți salva pieirea,,.

Capitolul  nouă este scris ,, DIN DRAGOSTE,, ,,Sub aripa ta,,   ,, Iubindu-te am iubit,, / … am iubit apusul /Și am învățat  să iubesc zarea/….Și am învățat să ador torentul/Ce-mi alina în gând dorul nespus/Și-am înțeles ce-nseamnă iertarea/Și ce-nseamnă să fii fericită!,, ce înseamnă      ,, Fericirea în doi,,.  Pictura ( pag.88) reprezintă  tandrețe, atingere și iubire dintre EA și EL  într-o  ,, O zi de vară,, când ,,…noi doi ne-am întâlnit / Și un buchet  de galbeni trandafiri mi-ai oferit!,,. O frumoasă poezie, cu frumoase amintiri dintr-o viață a iubirii peste timp:/,, De-atunci trecute veri cu ploi ne-au întărit/Uniți peste toate greutățile, am pășit/Și-n iubirea noastră noi doi ne-am cuibărit/Orișice furtună venit-a ,noi am depășit!,,

Poeta , vâslind propria  ,,gondolă a gândurilor ,, ajunsă la destinație,   ,, DEPARTE DE LUME,, unde rămâne ,, Atașatul tărâmului etern ,, unde : ,, Vibrez pe vals de vreme/ Sunt  șlagăr, simfonie/ Sunt cântecul frunzelor/ Pierdute printr-o toamnă/…..Dar sunt și candidatul/Creștinului drum final/Căci eu sunt atașatul/Tărâmului  eternal !,,

În  capitolul al zecelea ,, DEPARTE DE LUME,, poeta deși este departe de țara unde s-a născut plecând pentru  un ,, Vis împlinit ,, până la glorie,  ,, Cu sufletul fugind departe/ Văzându-ți visul împlinit!,,  nu uită unde-i sunt  rădăcinile, în,, România,  mândră mireasă,,  nu uită înaintașii care au purtat numele țării peste granițe , ,, Suntem urmași ai lui Brâncuși,, :/,, Sentimente răvășite

se așează împreună/la Masa Tăcerii…./trecând prin Poarta Sărutului/dovedind încă o dată/că suntem,că existăm,că simțim!/și suntem urmași ai  lui Brâncuși!,,

Dorul , amintirea față de țară,  de cei lăsați la plecarea și credința în Dumnezeu  sunt mereu în sufletul poetei și a tuturor  celor plecați departe, ca o ,, Făclie peste veacuri,, mereu aprinsă :,, Duși cu dorul lor de glie/Și de sufletul  român/Poartă-n veacuri o făclie/Dumnezeului stăpân! ”. O poezie scrisă de poetă din meditație  asupra timpului trecut și viitor, cu note filozofice si realism specific poetei,este ,,Final  triumf ,, .Poeta vorbește propriei ființe și  cititorilor de a accepta că suntem supuși trecerii timpului prin natura  legilor lui Dumnezeu. Poezia poartă un sugestiv titlu ,, Final triumfal,,: ,, Lăsați grijile ce vă împresoară/Alungați de-o parte gânduri, nevoi/Căci timpul peste voi  se desfășoară/C-așa e făcut de bunul Dumnezeu/Ne naștem ca într-o zi să murim…../Deși suntem infimi pe al viții val/Înotăm disperați…./ Și să-ncheiem/Povestea triumfal,, .

Poeta  a rezervat un capitol pentru a reda conversația ,, DE VORBA CU SUFLETUL,, .  În acest capitol poeziile au un rol deosebit,  acela de a reda stările poetei retrospective și actuale, amintiri , dorințe si tristeți care erau  undeva  în sufletul poetei si acum,  la  taifas cu cel mai credincios, loial prieten, sufletul,  a considerat  să  le spună. În poezia ,, Fericire și pace,, simțim zbaterea poetei pentru  a avea ,, fericire,,, regretul pentru timpul trecut ,, Groaza de timpul care trece/Și anii ce-s  irosiți prin nori,, . In compania  sufletului, evaluând timpul de care beneficiază  concluzionează  :,,  Dar încă timpul nu-i  trecut/Și multe lucruri se pot face/Viața să ne-o petrecem plăcut/S-adunăm fericiri și pace.,,

Un moment trist  de care  sufletul poetei nu este străin, este ,, Dor de tată,,, de tatăl plecat în dimensiunea celestă:  ,, Tată – mi este dor de tine/Îmi lipsești în tot și toate/…/Vreau privirea-ți iubitoare/Clasul blând să ți-l aud/Că n-am alt tată sug soare,/Plânge-n mine dorul crud.,,

Puternice stări sunt mărturisite sufletului, prin poezia,, Dor ud,, de lacrimi:  ,, Mă leagăn printre amintiri/Mă doare dorul  din morminte/….O toamnă trece peste noi/Și-n vuietul de umbre șade/ Dorul ce-i ud de-atâtea ploi!,,.  În  acest capitol poeziile vorbesc de valori umane,  în raport cu corelația între oameni. În poezia ,, Limbă ascuțită,,  se vorbește de cuvântul spus și cuvântul primit care poate să rânească sau să vindece: ,,Cuvântul spus e armă dureroasă/Iar vorba grea n-o poți așa rapid uita,, . Un alt aspect, ce ține de caracterul omului pe care poeta îl discută doar cu sufletul, este cel legat de iubirea   sinceră, adevărată cea care este ,, O unică monedă de schimb,,. Acest vers este și titlul  poeziei,, Unică monedă de schimb,, o frumoasă, puternică poezie de reflecție asupra timpului în raport cu iubirea dăruită, iubirea primită, filozofia  unui poet complex care în multe poezii corelează   elementele vieții petrecute in timpul de pe pământ  până se ajunge ,, ACOLO, sus,… ,, :,, Doar atunci vom ști cuantificat/Iubirea dată și primită…………..

Deci afla-vei deosebirea/Unde stă ascuns al vieții nimb,,.

În discuție cu sufletul ei,   poeta spune ca nu poate suporta          ,, Prefăcutul,,:,, Oprește-ți jocul, clovn de paie/Căci multe n-ai de demonstrat/Ești un pârlit, o biată oaie/ Ce cântă-n  cor falsând  frustrat,,. O altă valoare umană la care ține foarte mult poeta și o include în discuția cu sufletul ei , este cinstea.  În poezia ,, Cinstea este avuție!,, poeta își declină  dezacordul față de cei bogați lipsiți de omenie, de cinste. O adevărată poezie justițiară este această poezie: ,,Bogăția te orbește/Însă omenia nici când/Nu veți duce-n altă lume/Nici un gram de bogăție/Căci acolo-s vechi cutume/Cinstea este avuție!,, . În poezia ,, Al meu salut,, am simțit cum distinsa poetă, Mihaela CD este aproape, prin scrisul ei, de oameni  și mărșăluiește  în viață alături de ei, indiferent în ce loc al planetei s-ar afla, pentru toți cei care sunt, suntem uniți:,, Suntem azi cu toții globali oșteni/Cu gânduri o mie și fețe de lut/Aceleași spaime ne-apasă pe toți/…Aceiași păpușari și-aceiași hoți/Ne îngrijorează în nori de spume/ Dar oricât ne-ar fi sufletul de mic/El suferă și vibrează-n depărtări/  Căci pân^răsuna-vor triste coruri/ Eu vă trimit în versuri al meu salut.,,

Capitolul ,,GUSTUL AMINTIRILOR,,, este ca un album al amintirilor, ,, Amintiri animate-n gând,, frumoase și gustoase precum  savurarea unor căpșune. Frumoasa pictură ( pag118)  ne  sugerează  ,, gustul amintirilor,,  a tuturor amintirilor din acest capitol care sunt ,, Răscolirile tinereții,, ,, Pe aripi de amintiri,,  în ,, Dansul timpului,,.  La începutul albumului de amintiri în gând, poeta spune în versuri:,,Privirea-mi fuge -n depărtare/Spre timpuri ce au fost odată/Privesc un asfințit în zare/Mi-apare-n gând o mândră fată,,.

În albumul cu amintiri sunt și,, Răscolirile tinereții,, ,, Pe aripi de amintiri,, : ,, Călătorind pe-aripi de-amintiri/ Un singur gând se scrie nedurut/Sclipirea  dragostei de la-nceput,, .Din amintiri fac parte și ,, Teii fericirii,,  în frumoase versuri:,, Pe aleea veche cu miros de tei/ Ne-mbrățișăm secundele iubirii/…Și-n călimara plină cu esență/ Ascundem filmul nemurit de amor,,. Albumul gândurilor are multe imagini ale gândului, aproape in fiecare din strofele poeziilor din acest capitol   ,, Dragostea gravitează fericită,, reprezentând amintiri ce formează ,,Țesătura vieții,,.

,,Din unduirea vieții împletire /Ne-am mai desface firul cel țesut/Căci n-am lăsat vreun fir să se deșire/Și în galop anii ni i-am cusut,,.

Capitolul ,, SURÂS PESTE TIMP,, cu ,, Torente de iubiri,  ,, Cu nemuriri de lacrimi,, sunt incrustate în,, Rama timpului,,:        ,, În rama timpului  ce-a ruginit,, când timpul a trecut fără  să știi,, Cu dalbe flori de măr te-ai pomenit/,, . Frumoase poezii de dragoste , precum ,, Torente de iubirii ,,chiar dacă ,, se pierd pe mare,, pe marea timpului, pe,, valurile vremii,, rămân pentru totdeauna amprentele acelor iubiri:,,Și-n drumul lor  desenează amprente/Iubiri aprinse fulger în torente/Ce lasă-n urmă multe amintiri,,. Cum  iubirea supremă  se găsește numai în ceruri,  ,, Într-o lume mult mai bună,, , poeta în poezia,, Aștri cerești,,  prin versuri  meșteșugite face comparație intre iubirea aștrilor și iubirea oamenilor, astfel că, dacă  aștrii ar cobor pe pământ,  din cauza comportamentului reprobabil  al oamenilor,  ei,, Ar fugi mâncând pământul/ înapoi pe alor cer,,,  unde au o frumoasă manifestare a sentimentului de iubire..Totodată  aștri reîntorși in mediul lor :,, Dăruindu-ne căldură /   și luminându-ne mereu/  Aștrii cer să ne iubim..,,. Dar ,, oamenii pesemne/ nu-nțeleg a lor cuvânt/,, continuă comportamentul lor,, semănând doar vânt,, .

Capitolul ,,DURERI ÎNECATE,, este prezentat printr-o pictură  compoziție, o pictură a durerilor în masa de omeni, care sunt mutilați fizic și psihic,  sunt  contorsionați de dureri cerând îndurare,  :,, Încrețitu-ne- ființa/Cu ,, soluții,, otrăvite/ Ignorând chiar și știința/Ne-ați înscris ca și pe vite,,.Cauzele sunt la ,,Voi  paraziți snobi de doi lei/ Lupi ce vă credeți paralei,, .Versurile fac parte din poezia ,, Bine și pocăință,,. Capitolul  prezintă cauzele care au provocat omenirii dezastre în diferite forme  de manifestare. O soluție radicală este prezentată în poezia ,,Lege pentru ciocoi,,:

,, Din adâncuri să scoatem  răul/Căci poporu^ a fost trădat/Să-l tăiem cu fierăstrăul/Ș-apoi răul scufundat,,.

O durere incomensurabilă este când pierzi dintre ființele iubite. O amintire tristă în urma cărei , poeta, a rămas cu,, Inimă sfâșiată ,, :  ,, Când mi-amintesc de dragul tatăl meu/Iubitu-m-a  mai mult pe astă lume/Mă doare și îmi este tare greu/S-accept că astăzi nu mai are nume,, .

Lipsa de iubire este cauza ce ne face ,,Bolnavi de neiubire,, ce se manifestă în multe moduri ,fiind ca o pandemii ce afectează  întreaga omenire :,,De neiubire toți suntem suferinzi,, iar cei vinovați ,, Voi slugi ce vă aplecați la necuratul/ Vă arde neiubirea în priviri,,. Într-o perioadă atât de grea , de ,, dureroasă,, ne mai putând suporta , poeta imploră pe Dumnezeu, imploră  …,, Omenie, Te implor!,,: ,,Schimbă Doamne, omenirea/ Fă-i creștini ce-i ce-s atei/Tu poți Doamne dacă vrei/Fă-i să-mpartă  bunătate,, .

,, DESTINE,,  capitolul  al cincisprezecelea este  încărcat de reflecții, judecăți emise  din observarea felului în care oamenii  își desfășoară propriile vieți în raport cu mediul, cu educația și uneori invocând destinul . Poeta îndeamnă pe fiecare să-și caute locul fericirii în propriile trăiri, judecăți,să fie  propriul constructor al fericirii,  ținând cont că timpul este limitat și neiertător, încât , importante sunt propriile decizii: ,,  A fericirii hartă.,, ,, Cât timp s- aștepți fericirea/Ce n-are gust și nici culoare?/ Căci timpul în veci nu iartă/Te încearcă-n amăgiri în van.,,. O frumoasă poezie   ,, Trufașe umbre,, :,,Și-ai alergat să-ți întâlnești norocul /Peste harta tinereților zburând/Găsind iubire și aflând norocul/Pe versuri despre amoruri fremătând,, , versurile vorbesc despre momentele de fericire ce-au rezistat peste timp.

Trădarea în general este o tară pentru cel trădat și poate să devină o tară și pentru cel ce a trădat cu atât mai mult când a fost trădată iubirea ,, Pentru-o  clipă de iubire,,:,, Pentru –o clipă de plăcere/Ai rupt o fericire/ ….Pentr-o clipă de extaz/ Ai uitat de legământ /Și cu lacrimi mii pe obraz/ Stai cu capul în pământ,,. Nu de parte de subiectul acestei poezii este poezia ,, Acum pentru-apoi!,, unde se  arată greșelile făcute irosind timpul, ne însușindu-ți  din cărți ,, Doar ce-i bun și ce-ai dăruit,,  vine o vreme când ,, Și ce n-ai da ca să-nțelegi/ Că timpul trece ca un fum/ Dar roata vieții nu-i rotă/ Nu se întoarce înapoi,,.O tristă poezie  dar plină de adevăr este poezia ,, Fruntea aplecată,,. Cu durerea în suflet și în versuri poeta prezintă aspecte ale țărilor, a omenirii: ,, Globul se convoaie dureros/A-nebunit lumea mare/ Se luptă ca nebunii pe un os,. În țară,  țara care avea ,, un brav popor,, acum ,, suntem statui/ Nu mai putem să ripostăm/Privim cum ne-nșală puterea/….Trăind aievea tristul post/ Cu fruntea veșnic aplecată!,, .Poezia ,, Fruntea aplecată,, este o analiză sociologică profundă, caracteristică sociologilor de carieră. Aspecte sociale au un loc bine marcat în versurile scriitoarei –poetei – cronicar , doamna Mihaela CD. Un alt aspect redat în poeziile din capitolul,, DESTINE,,, un alt regret al poetei este acel legat de ,, Pierderea valorilor,,:,, N-am  să-nțeleg nicicând unde-i gândirea/Cum pot uita valori ce-au fost odată/… Eu , mi-oi duce în veșnicie/ Valorile care-n mine au crescut/ Și n-am să las nici o nemernicie/Să-mi tulbure tărâmul cel nedurut!,,. Frumoasă poezie, frumos, emoționant legământ incrustat în,, iubirea valorilor,,, ce se află în sufletul din palma poetei Mihaela CD. Citind poezia ,, Iartă-i pe toți Domne,, am remarcat încă o dată că poeta este aceeași ca de totdeauna care se roagă la Dumnezeu nu numai pentru ea  ci pentru,, toți,,, se roagă  implorând iertare pentru păcatul capital răstignirea  lui HRISTOS:

,, Cu tălpile desculțe, ude/În spate crucea și-o ducea/Și-n vuiet de orgolii mute/Spre mântuire  el pășea…/Ce ură-i purtau pământenii/O Doamne, iartă eritenii/Iartă-i pe toți de se poate!,,

La pagina 156  o  interesantă, frumoasă imagine ce  face  deschiderea capitolului ,, AȘTEPTARI,,. Femeia merge demnă prin toamna vieții , cu toate culorile specifice acestui anotimp, la propriu și la figurat, dar lasă măna întinsă în anotimpul vara să mai simtă, să mai primească din darurile verei, a tinereții, cerând rezolvarea dorinței de la Dumnezeu ,, Mai lasă-mi vară,, : ,, Mai las-mi vară,   Sfinte Doamne/Mai lasă -mi timp, nu tece-n  toamnă/ …Mai lasă-mi tinerețea, zâmbete-n priviri, frumusețea,, iar ochilor,, vii străluciri,,.Cu greu acceptă trecerea din anotimpul vieții ,,vara,,, în cel al ,,toamnei,,:,,  Mai lasă-mi vara , Doamne Sfinte!,,.Un capitol  de excepție este capitolul ,, AȘTEPTĂRI,, cu poezii adunate din cele mai frumoase și sensibile sentimente care sălășluiesc într-un suflet  de poetă , sufletul Mihaelei CD. ,, Povestea milei,, o duioasă poveste a doua suflete care se întrepătrund prin  omenie , empatie si înțelegerea înțeleaptă a vârstei  bătrânului în raport cu vârsta copilul care,, din lumea cea grăbită,, este singurul ce se oprește lângă ,, Un bătrân cerșea pe  stradă,, ca să-i dea din ce avea el mai scump ,, un puiuț drăgălaș,, …Duioasă poezie și plină de învățăminte,, Chiar de foamea de trudește/  Nu te face un călău/Căci sufletul îți vorbește/ Să nu te transformi în rău!,,. Nici când poeta nu a  uita, nu uită pe ,, românii mei,,. ,, Din depărtări trimitem către voi/ Iubim, trăind din inimi poezia/,, către,, România glia, ce ne-o iubim tare/Acceptând rostul  ce ni l-am ales,,:,, La ceas aniversar, românii mei / Uitați de greutățile amare/Iubirea s-o trimitem către zei

În poezia,,Timpuri ciudate,, prin  ,, Refrene de-altădată-mi  vin în minte/ Când bunul  gust trona amfitrion/,, în comparați cu prezentul în care: ,,Acum …Rămasa-au doar momentele eterne/ ,,, acum,, gesturile alteori…galante/ Înlocuite-s de purtări..greții!/Și azi observ tupeul cras de-odată/Ce prinde și-nflorește cu mult spor!,, . ,, Quod erat demonstrandum,,  am spus după ce am citi poezia ,, Timpuri ciudate,,. Speranța , credința în Dumnezeu  va face din ,, AȘTEPTĂRI,, ,, Cândva vom fi cei de la început,, : ,, La fel ca-n vremuri vechi apuse/Doi tineri zvelți ce-au început/Din vreascuri să-ncropească vise”

Cândva ne-om trăi trecutul/Și-om afla necunoscutul/Cândva vom fi acei ce-am fost….,,

,, SPRE POETICE  ZĂRI,, privește   poeta din portretul , propriul portret în versuri: ,, Aceeași care am fost,,:,, Puțin mai bună  decât ieri/Căci timpul meu trece cu rost/Palat de flori fac din nevoi/Și doru-mi plimb pe alei de brazi/Și valsul vieții –mi trece-n sprint,, .

La acest portret în versuri i se alătură pictura  artistului Mircea Ruștiuc (pag. 166) , artist care a însoțit cu arta lui  parcursul  versurilor  până la acest moment când   ,, Cu dalbe flori de măr m-alint,,  poeta privește trecutul , trăind un prezent  frumos,sugerat de nuanța rochie adecvată  pentru    ,, valsul vieții,, ce,, trece-n sprint,,. Chiar dacă viața și-a schimbat anotimpul ,, poeta ne spune,,, ..,,eu rămân tot care-am fost!,,: ,, Și-am să înscriu în dragi poeme/Versuri făr^ de-asemănare/Voi desena prin rânduri line/Binețea ce-o presari în rând/Și-ntr-un portret cu linii fine/Exclude-om ura rând pe rând,,.( Vremea de-ncercare)

Când am ajuns pe treapta ce duce ,, SPRE POETICE ZĂRI,, am revăzut palma poetei făcută căuș plină de stele luminoase care erau chiar versurile ei primite prin ,,îndumnezeire,,. Cuvintele poetei sunt  nestematele  ce se află în ,, Cuibul cuvintelor,,   cuvinte  care sunt ,,Sunete rare se-mpletesc în taine/    Tandru-n memorie slove se aștern/Muguri de licăriri nepământene/Poeme ce se dezlănțuie vibrând /         Căntându – și  cuibul de odinioară,, . ,, Versurile Mihaelei  CD sunt de factură celestă, ele vin dintr-o altă dimensiune, fapt ce o sperie și o bucură în egală măsură…,,-Johnny Ciatloș Deak. Adevărat! ,, Versurile poetei sunt de factură celestă,,.  Pe parcursul lecturii  ,, CU SUFLETUL ÎN PALMĂ,, de foarte multe ori am exclamat: – Frumoase versuri, frumoasă poezie! Pictura de la începutul celui de – al  șaptesprezecelea capitol este ca un far aprins peste timpul poetei , exprimând statornicie în crezul în cuvântul spus si scris in numele iubirii supreme,  cu ,, Pana iubirii,, unde  : ,,Versuri vibrează sub ploaia de vise/ Încercând să spună dintre trăiri/Cuvintele plâng sub greutatea firii/Rostite-s în gând,de mână se țin/  Dar pana iubirii n- obosește !,,. Frumoase metafore frumos mesaj, prețioasă-i ,, Pana iubirii,, aparținând poetei Mihaela CD  cu care a scris și ,, Odă pe-un ritm de fantezie,, :,, Din praful de stele adunat în vers/Fascicole  rupând spre asfințit/Formând firav poeticul univers /De razele divine consfințit,,. Când lectura poeziilor  a ajuns la final, am ținut în palmă cartea ,, CU SUFLETUL ÎN PALMĂ,, și am tot repetat:,,,, Lăsați poetul să trăiască!,,/Atâta vrea să povestească/Să scrie despre iubire/Pentr-un strop de ferice!,,,, ACESTA E POETUL,, Mihaela CD.

Lectura cărții   ,, CU SUFLETUL ÎN PALMĂ,, mi-a dat senzația  că mă regăsesc printre cei ce s-au aflat ca într-o sală de spectacol, pe scena unde personajele vieții, IUBIREA, GÂNDUL, DESTINUL, VIBRAȚIA EMOȚIONALĂ ,își jucau rolul,  printre care personajul principal era,, SUFLETUL POETEI,, . După fiecare act din cele 17capitole , gândul și privirea mi-o îndreptam spre  loja de onoare unde stă poeta Mihaela CD,  privind-o cu admirație  , recunoștință , transmițându-i FELICITĂRI , multe FELICITĂRI, ce-și făceau loc printre ropote de aplauze și   flori           

Poezia este muzica sufletului și, mai presus de toate, a sufletelor mari și sensibile. – Voltaire

POEZIA  STIMATEI MIHAELA CD  ESTE MUZICA SUFLETULUI EI, SUFLET MARE SI SENSIBIL.

Le même lecteur

Silvia Mihalachi

Timpul, pe parcursul căruia am făcut lectura volumului de poezii ,, CU SUFLETUL ÎN PALMĂ,,, a fost  un timp frumos. Vă mulțumesc pentru timpul frumos pe care mi l-ați dăruit.