
AL FLORIN TENE
Cu cât am citit mai mult din poezia Mihaelei CD pe calea redefinirii de sine cu atât înțeleg în chip mai profund imaginea de scriitoare integrală al culturii. În fond poeta româncă din Canada este cea mai penetrantă în direcția metafizicii în poezie, așa cum descopăr în: “Trăiește clipa”
“ De-ai ști câte clipe ți-s date de sus /Le-ai ști prețui că-s bilete de dus /Cale de-ntors nu există și pace /Moartea când vine, e rece și tace/Lumea de dincolo fi-va în lumină /Uita-vei de tot, de-a ta rădăcină /Acolo tu vei rămâne permanent /Deci trăiește clipa și soarbe-o ardent.”( Trăiește clipa)
Poeta evidențiază o indiscutabilă distincție a formei ce comunică în fond o cultură a sentimentelor voită și însușită, fiind un poet neoromantic ce întâlnește, fără a călca epigonic, expresionismul de nuanță cosmică al lui Lucian Blaga:
” Mi-am înțeles deplin menirea /Și rolul ce mi L-ai ales, /Eu n-am să-ți cer nicicând murirea /Arată-mi Doamne cum să țes./Și-n somn să pot vorbi cu Tine. /Ajută-mă, drege-mi limba /Din lumea rea ca să fac bine /Dă-mi șansa să mai pot schimba! “(Ajutor celest )
Tonul ceremonios, uneori revoltător ca în poezia “Pumn în piept “ și o anumită înclinație către ritualic, ca și ținuta oraculară a acestei poezii pornesc cu o pronunțată voință de lirism și religiozitate:
“Dă-mi mâna Ta și-atinge-mă cu milă /Fă-mi paradis din universu-ntunecat /Te uită cum suntem tratați în silă /În șoapte ne vorbim cu glasul înnecat/Ajuns-am muți de vrere și silință /Azi suntem toți niște neputincioși și lași /Tu Doamne-ntinde mâna cu știință /Și către fericire-ndrumă-ai noștri pași /Doar Tu singur mai poți salva pieirea /La transformare suntem aprig condamnați /Arată-ne căci tu cunoști menirea /Și-a celor buni dar și pe-a celor cumpărați “(Salvare divină )
Pentru Mihaela CD divinitatea este o ființă imaginară cu însușiri supranaturale, socotită drept cârmuitoare a lumii, pe care o numește Dumnezeu.
Poemele din acest volum sunt poezii de viziune, de grandioase solemnități ca ale lui Saint-John Perse, în viziune, nu în construcția textului. Poeta noastră se pătrunde de înrâuriri ce sunt inerente și dezvoltă în această bază acele trăsături ce îi aparțin printr-o concluzie de natură introspectivă care denotă putere de a se defini într-un chip fidel și semnificativ.Poezia Mihaelei CD are o muzicalitate deosebită ce ne convinge că este stăpână pe măiestria versului clasic, cu rimă, ritm și melodie interioară.
Lirica barocă din acest volum este transparentă, poeta pășește pe cărări răzbătute în pas fugos aerian, ce ascunde un son adânc de perspectivă:
“Voi desena prin rânduri line /Binețe ce-o presari în gând /Și-ntr-un portret cu linii fine /Exclude-om ura rând pe rând /Acum e vremea de-ncercare /Să încercăm mai buni a fi /Tristețe, ură, supărare /Uita-vom tot pentru-a iubi! “(Vremea de-ncercare ).
Există în poezia Mihaelei CD o adâncime a perspectivelor ontologice, exemplificând spiritualismul și iubirea de aproapele dânsei, existând o strânsă omogenitate între ceea ce este creat și trăit, încât poeta întruchipează o dramǎ universală din propriile-i trăiri cu răsunet înduioșător și filosofic, implicat în cazul particular și în sentimente incomunicabile. Poeta e creator de atmosferă originală, eufonică, abisală în acea versificație clasică. Mihaela CD este o poetă talentată, poate cea mai mare din diaspora românească, fiind poeta care a biruit, cu poemele și vasta ei opera literară, trecerea timpului și”Uita-vom tot pentru-a iubi!”(Vremea de-ncercare .)
Al.Florin Țene
Sandu Chiva

Ecaterina Rolea

GABRIELA RAUCA
„Cu sufletul în palmă”, un spectacol al iubirii de oameni
O caracteristică pregnantă a volumelor scrise de Mihaela CD este capacitatea autoarei de a cuprinde o impresionantă multitudine a temelor esențiale ale vieții, punând în lumină concepțiile generale, dar și ale fiecărui individ în parte, într-o diversitate covârșitoare de idei, păstrând în același timp, ca fundament, iubirea în toate formele ei de exprimare.
Toate cele 17 capitole ale cărții, număr devenit deja o marcă pentru operele Mihaelei CD, se bucură de un început artistic de excepție, concretizat în superbele creații ale artistului plastic Mircea Ruștiuc, pictor ale cărui lucrări se află și în alte volume ale poetei.
În volumul „Cu sufletul în palmă”, autoarea pornește într-un periplu al trăirilor și sentimentelor, lăsându-și sufletul la vedere și nu doar atât, ci oferindu-l cu fiecare întindere a mâinii către cititori, către oameni.

Karina Kelemen

Victor Manole
Cartea „Cu sufletul în palmǎ”, este un privilegiu, iar cititorul se va lămuri asupra ramificației și bogăției versurilor acestei poete care scrie cu noblețea transilvăneană în sânge.Cartea este izbitoare, poeta respectă legile poeziei fǎcându-și datoria de bun român cu frumoase poezii, fiind reprezentanta tradiției noastre de o înaltă frumusețe.
Cu o ținutǎ sentimentală, în care atitudinea ține de frumusețea versului îmbrăcat în noblețe și de tradiționalismul național cu semnificații estetice, interesante, creând o atmosferǎ literară neașteptatǎ și puternicǎ poeta își aminteṣte de bunici ṣi pǎrinți onorându-le memoria.
Poeta Mihaela CD, are un har unic, o scriiturǎ plinǎ de trǎire, condusǎ de o pană îngerească, iar slovele dumneaei sunt dulci, poetice ṣi îmbibate în foarte multă iubire.Valoarea etică a scrierilor sale este indiscutabilă, având capacitatea de a orienta pe cititor spre morala creṣtinǎ.Observǎm dexteritatea filologică cu specific românesc ce are darul și harul de a se juca cu cuvântul prin expresii frumoase ale limbii, susținute de un adevăr al simțurilor sale.
„Cu sufletul în plamă” este un volum complet cu privire la aspectul literar și-și susține forța printr-un vocabular cult, cu afirmații eficiente la nivel înalt, fiindcă poeta Mihaela CD, dispune întotdeauna de versuri puternice și inedite având simțul limbajului de rime noi și rafinamentul așezării lor în interiorul cărții.
Felicitări, poetei Mihaela CD, cu mult respect și prețuire.
Prof Victor Manole

Ana Munteanu Draghici
Arta înnobilează sufletul!
De aceea a se aduna românii și nu numai, om lângă om, suflet lângă suflet sub semnul artei e o încoronare cu noblețe. Cartea, arta cuvântului care încorporează prin magia lui toate artele e regina balului prin autoarea ei MIHAELA CD!

AURELIA RÎNJEA
MIHAELA CD acum dăruiește din ceea ce ea însăși este! Cum spunea Părintele Arsenie Boca: „Când dai, la început dai din ceea ce ai. Apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce ești!” Ea dăruiește din ceea ce ea însăși este, din esența ființei sale, șlefuind și trezind inimi, la ceasurile de taină ale poeziei, la ceasurile de adâncime și de veghe ale ființei sale, într-o înluminare ziditoare, într-un frumos colind plin de daruri!
Poeta își așează sufletul în palmele celor cărora le dăruiește poezia.
Cartea este o pledoarie pentru iubirea adevărată, pentru viața trăită demn, pentru înțelegerea sensului ei și a misiunii pe care o avem trăind pe această planetă. Este pe ansamblu un frumos și generos Poem cu rădăcinile în cer!
Volumul reprezintă un periplu prin sufletul autoarei, într-un preaplin care se revarsă spre noi, cu prietenie și cu bucurie. O bucurie care nu este deplină, decât dacă este și împărtășită! O pledoarie pentru iubirea fundamentală, prin care intrăm în viața celuilalt cu sufletul, privind divinul din el, ca o interfață dintre noi și Dumnezeu. O declarație de iubire adusă vieții, văzută ca o poveste pe care o trăim aici, pe această planetă, învățând și dăruind lecția iubirii, cea pentru care Dumnezeu ne-a creat.
O poezie proaspătă, ademenitoare și revigorantă, puternică prin stil și cuvânt, o lucrare puternic ancorată în tot ce-i românesc. O poezie în care poeta se adună din armoniile celeste, pentru a se metamorfoza în poezia pe care ne-o dăruiește.
Între coperte o descoperim pe autoare cu căutările ei, cu zbaterile ei. Prin scris, își manifestă poate cel mai bine trăirile și se dăruiește (dar și prin culoare).
Cartea aceasta este o confesiune, o mărturisire, o zidire, o cheie spre inima omului, spre comorile lui lăuntrice.
O poezie limpede, efervescentă, confesivă și distilată din trăirile poetei, redate nouă spre a ne bucura sufletul și inima, mesajul ei ajungând repede acolo unde trebuie, în inimile cititorilor. Prin cuvintele sale, poeta face să se întrepătrundă, cerul cu pământul, lumina cu întunericul, visul cu realul, într-un prezent activ, încărcat de înţelesuri sublime.
Pentru că Poezia este limbajul universal al inimii, poeta ridică din cuvinte o scară către Dumnezeu, către grădina lui eternă, către iubirea care dăinuie.
Mulțumim scriitoarei MIHAELA CD pentru acest minunat dar de suflet, o felicităm, dorim cărții drum bun spre inimile cititorilor și așteptăm cu bucurie și interes următoarele apariții editoriale! Pot spune chiar că sunt nerăbdătoare să văd ce tematică va aborda în următoarea sa carte!
Prof. AURELIA RÎNJEA

Ecaterina Rolea

Trandafir Simpetru
Poezia Mihaelei CD este un document scris cu patimă pentru cei dragi, cu dragoste pentru eternitatea clipei.
Poeta Mihaela CD reușește să prefacă cuvântul în bob de lumină, poemele sale respirând un lirism discret, solar meditativ.
Poetă citadină, visătoare, cosmogonic, liric înclinat spre meditație. Autoare a mai multor volume de poezie, scriitoarea Mihaela CD are sufletul electrizat de iubire.
Poezia sa, senzorială, romantică, caută adesea iubirea senzuală. Talentul său poetic are mare eleganță și naturalețe ceea ce dovedeşte cǎ arta este oglinda frumuseții sufletului sǎu însetat de veșnicie.
Mihaela C D este un scriitor sentimental, o visătoare mereu îndrăgostită. Poezia sa este brodatǎ cu jubilități adolescentine și euforie care scot în relief viața, dragostea și profunzimea clipei.
Poezia sa este centrată spre miezul iubirii și poate fi servită chiar de dimineațǎ la prima orǎ .
Evoluția poetei Mihaelei C D, nume de rezonanță în lirica românească și internațională, trebuie urmărită cu viu interes iar creația sa lasă porțile deschise iubitorilor de poezie autentică.
Trandafir Simpetru
Elena Oprea

Alexandrina Iurcu Bălan

SIMONA MIHUTIU
Sufletul Mihaelei C.D. – acum în palma mea
(impresii după lectura volumului de poezii Cu sufletul în palmă al Mihaelei C.D.)
Mihaela C.D. acordă atenție aspectului unei cărți, așa cum o face și cu revista ei de suflet, „Poezii pentru sufletul meu”. De data aceasta Mihaela C.D. vine înspre cititori Cu sufletul în palmă, noul său volum de poezii. Încă de la început descoperim incitantele picturi ale lui Mircea Ruștiuc care aduc prinosul de frumusețe acestei cărți, făcând-o atractivă încă de la o primă răsfoire. Structurarea tematică a poeziilor în 17 capitole, toate cu un titlu sugestiv, este o altă abordare care sugerează o multifațetare a profilului compozițional al autoarei
Iubirea, așa cum ne-a familiarizat și din volumele de poezii anterioare, ocupă un loc central printre temele Mihaelei, fiind considerată, după cum ne dezvăluie autoarea, însăși „ființa” ei: „Te rog rămâi, să nu mai pleci / Iubire mândră, tu îmi ești ființă”. Pentru poetă iubirea „este al vieții dirijor”, este sentimentul dătător de bunătate (poezia Lecția iubirii), forța care reușește să învingă obstacolele pe care viața le scoate în cale. Prin iubire „orișice furtună venit-a, noi am depășit-o” mărturisește prin versul său, autoarea (poezia O zi de vară). Prin iubire poți înțelege ce înseamnă iertarea, dar și ceea ce înseamnă fericirea, așa după cum descoperim în poeziile Iubindu-te am iubit, Fericirea-n doi etc.
Regăsim iubirea sub toate formele ei: iubirea dintre îndrăgostiți, cu împlinirile și dezmăgirile ei, iubirea față de părinți, față de copil, ca în poezia Copilul meu cu inima senină, dragul de libertate, iubirea materializată în credință, oda vieții etc
Iubirea față de copii și iubirea față de părinți realizează un corolar tematic al unor poeme de mare sensibilitate, încărcate de trăiri autentice. Poeziile Dor de tata, Inimă sfâșiată, Dorul ud, pline de nostalgice aduceri aminte, transmit multă emoție. Poezia Ruga de mamă de copii uitată vibrează de sensibilitate. Poeta surprinde problematica socială a emigrării masive și consecințele tragice ale despărțirii de casa părintească și de cei dragi, rămași în țara natală. Și cine o putea face mai bine decât Mihaela C.D., ea însăși plecată de ani buni în țara frunzelor de arțar? Plecarea „cu sufletul departe” Mihaela o numește simplu: înstrăinare (poezia Vis împlinit). În Dorul părinților, poezie scrisă, deloc întâmplător, cu un iz popular, părintele se înreabă: „Pentru ce pe astă lume / Copiii se duc prin lume? / Părinții să-i părăsească / Suferința lor să crească?”. În poezia Dincolo de loc și timp jalea doinei românești se aude până departe, dincolo de Ocean: „Într-o frunză de arțar / Plânge-o doină supărată”, pentru ca în poezia Judecata de apoi să asistăm la vibranta nevoie a poetei de a-și cere iertare: „Măicuță să mă ierți că-ți sunt departe”.
Poeziile cu temă socială demonstrează că Mihaela C.D. nu se apleacă doar asupra trăirilor proprii. Ea, ca un fin observator le conectează cu lumea exterioară, o lume „cu josu-n sus”, după cum ne spune în poezia Lumea de azi, o lume pentru a cărei salvare se așteaptă o intervenție divină: „Doamne, să ne ai în grijă / Lumea parc-a-nnebunit / Suntem împușcați și-o schijă / Șade-n sufletul zdrobit”. Poeta caută moralitatea pierdută în vâltoarea schimbărilor sociale și solicită imperios: „Rupeți lanțuri de ură” (poezia Libertate pentru toți). Plecarea ostașului de-acasă este surprinsă cu multă sensibilitate în poezia O rugă de mamă. Mihaela C.D. este îngrijorată de globalizarea răului, a nefirescului: „Aceleași spaime ne-apasă pe toți”, ne spune poeta, remarcând în același timp faptul că „Suntem și nu suntem totuși nimic / Pentru harta mondialelor schimbări” (poezia Al meu salut). Tonalitatea versurilor urcă spre răzvrătire în unele poezii cu temă socială, cum ar fi Lege pentru ciocoi: „Din adânc să scoatem răul / Căci poporu-a fost trădat / Să-l tăiem cu fierăstrăul / Și-apoi răul scufundat.”
Căutarea sensului vieții în curgerea continuă a timpului „spre lumina de dincolo” este o preocupare firească, dar care densifică lirica, versurile căpătând adâncime prin reflecțiile metafizice. Nici Mihaela C.D. nu avea cum să-și refuze introspecția. Poeziile Unica monedă de schimb, Ironia sorții, Trăiește clipa sunt doar câteva exemple din multele care se pot da, care demonstrează maturitate în prospectarea sensului vieții, ca parte a unui mare și încă necunoscut Univers.
Toamna cea „șugubeață”, „dansând pe ale vremii sorți”, cu toate roadele, dar și cu desfrunzirile ei, este anotimpul ales simbolic de Mihaela C.D, pentru a descrie efemeritatea timpului, continua lui curgere, „murirea” vieții în capitolul „Pași prin ploaia vieții”. Amintirile sunt cele care leagă „prezentul formal” de un trecut fericit, în „dansul timpului”, împletind clipele în „țesătura vieții” și lor, poeta le răsunde cu o nostalgie care se transmite și cititorului.
Poeziile Mihaelei C.D. sunt elegante, poeta pledând pentru un feminism natural, neforțat, clasic. „Femeie, dă-ți voie să fii fericită!” ne îndeamnă convingător autoarea în poezia cu același titlu. De altfel, punând în vârful unei piramide a trebuințelor, morala tradițională, cea aducătoare de valoare socială și dreptate, libertatea justă, care nu încalcă principiul dreptului democratic al celuilalt, poeta se face remarcată prin acutul său simț etic. Chiar dacă ea crede că „suntem niște pământeni ce-s veșnic orbi” (poezia Visul crud), sau că „minciuna șade vitează / Dormind în conștiința ne-trează” (poezia Adevărul), găsește resurse de a spera că valorile spirituale vor fi repuse la locul lor, că ele vor guverna din nou mapamondul. Autoarea face invitații și îndemnuri cititorilor de a alege în viață principiile etice. Ea crede cu tărie că „rostul vieții e lăsat pe pământ / Să dăruiești continuu bunătate” (poezia Trăind murirea), că trebuie „adevărului iar s-aprindem văpaia” (poezia Brâu de zdrobiri), că „cinstea este avuție”, atrăgând atenția cititorilor: „Nu veți duce-n altă lume / Niciun gram de bogăție”. Ura, dușmănia, perfidia sunt înfierate în versurile sale, iar „pierderea valorilor” este cauza care poate conduce omenirea spre un previzibil sfârșit. „N-am să-nțeleg cum toți așa, deodată / Pierdut-au demnitate și onoare / Cum pot uita valori ce-au fost odată / Să se-ofilească tocmai ca o floare”, ne comunică autoarea în poezia Pierderea valorilor.
În foarte multe poezii regăsim aura credinței care leagă între ele celelalte teme abordate. „Tot ce ai crezi că ți se cuvine / Însă nu-i deloc adevărat / De fapt le-ai primit pe căi divine” (poezia Căi divine). La Divinitate face apel, ca un ultim și singur sprijin, pentru a-i readuce omenirii valorile creștine, întrebându-se retoric „Până unde? Până când?” mai poate involua specia umană. În spirit creștin, Mihaela C.D. se roagă: „Iartă-i pe toți, Doamne”.
Poeta a păstrat, ca pe o comoară de mare preț, dragostea pentru țara natală. Își exprimă sentimentul în versuri, cu sinceritate și fără înflorituri epatante. De altfel, revista „Poezii de suflet” și Galele pline de spiritualitate românească pe care le găzduiește la Montreal sunt exemple de patriotism cald, poeta încercând să adune, să unească, vocile lirice ale celor din țară, cât și ale celor plecați, să le facă auzite într-un spațiu geografic mult mai larg. În volumul de față, poeziile Românie, mândră mireasă, Suntem urmași ai lui Brâncuși, dar și acelea care evocă tristețea plecării pe alte meleaguri, sunt doar câteva exemple ilustrative în acest sens.
Versurile Mihaelei C.D. au claritate, nu au o abundență de metafore, au muzicalitatea rimelor și au o sinceritate în dezvăluirea sentimentelor, făcând cititorul părtaș în procesul comunicării. Mihaela C.D. îl aduce ca partener de conversație, de reflecție și dezbatere într-o paletă variată de teme, cu reflectare în contemporaneitate. Astfel, sufletul poetei ajunge din palma ei în palma celui care îi lecturează poeziile cuprinse în acest volum.
Simona Mihuțiu
Mai citește:
Cum pot să mă înscriu în clubul GOLD al revistei tipărite PPSM?
Cum pot publica si eu in revista?
Pagina de Pictura si Arte Visuale
O Gala binecuvântată de Dumnezeu Gala Artelor EDIȚIA A 4-A -2023
Clubul GOLD al revistei tipărite
Cumparaturi in format electronic: eBook
INVITAȚIE DE PARTICIPARE LA REVISTA tipărită nr 15/2023
EMISIUNI SALUT ROMANESC DIN MONTREAL-talk-show
Doneaza din suflet pentru sufletul tau

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA
Abonament 4 numere/an. A câștigat PREMIUL LIGII SCRIITORILOR DIN ROMANIA -” PUBLICATIA LITERARA A ANULUI 2023 ” Revista de colecție de o calitate excepțională, integral color, care cuprinde literatura, arta, interviuri, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colecționează fiecare număr al revistei tipărite timp de un an pentru numai 100 dolari canadieni.
100,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!
Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 5 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!
1,00 EUR

Precomandă -FEMEIA CARE A UITAT SĂ MAI PLÂNGĂ -format TIPĂRIT (Softcover)
Femeia care a uitat sa mai plângă este romanul care te acaparează și la care te mai gândești o vreme chiar dacă ai terminat de citit cartea. Acest roman este inspirat dintr-o poveste de viată reală, extrem de interesantă și palpitantă. Cartea va fi disponibila din luna septembrie 2023.Precomanda romanul înainte de lansare la un preț promoțional de 45$ în loc de 50$ și vei beneficia de livrare gratuita, un autograf din partea autoarei și un semn de carte.
45,00 CAD

ÎNDUMNEZEIRE TIPĂRITĂ (softcover)
ÎNDUMNEZEIRE este o carte de poezii în care Mihaela CD ne arata importanta de a ne trai viata frumos făcând pași către ascensiunea noastră spirituala, spre Indumnezeire. O carte care nu trebuie sa lipsească din biblioteca ta. Comanda cartea în format tipărit și beneficiază pentru un timp limitat de transport gratuit și un semn de carte cadou!
35,00 CAD
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.


