Prin lumea poveștilor cu Alexia și Îngerașul

Autor: MIHAELA CD 

Alexia și Îngerașul-Aurelia Rînjea

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației scăldate în lumină, ieșind din întuneric, nespus de nouă și proaspătă și uluitoare”. – Eugene Ionesco

Cartea Alexia și Îngerașul, ce poartă semnătura distinsei scriitoare Aurelia Rînjea, a fost publicată la editura LucVal&Ken din Petroșani, România, în anul 2023 și cuprinde între coperțile sale 40 de povestioare, însoțite de frumoase fotografii ale nepoțelei Alexia, surprinsă la vârste diferite.

Această carte este un dar de lumină, special și unic, pe care talentata scriitoare îl face din adâncul sufletului său, unicei sale nepoate Alexia, cea care i-a alinat și i-a bucurat viața oferindu-i emoții de înaltă trăire: „Cuvintele sunt prea puține pentru a putea reda dimensiunea acestei trăiri!’’

Se spune că părinții își iubesc mai mult nepoții decât proprii lor copii, iar explicația logică ar fi că atunci când ești bunic, te afli la o vârstă a maturității în care apreciezi, trăiești și guști altfel viața. De altfel marele filozof Nietzsche considera maturitatea o recâștigare a seriozității jocului copilăriei: „Maturizarea omului înseamnă să-și recâștige seriozitatea pe care a avut-o la joacă, atunci când a fost copil”. – Friedrich Nietzsche

Autoarea se simte extrem de norocoasă și binecuvântată că a primit de la Dumnezeu acest dar magnific, de a fi bunică și a putea explora alături de nepoată această lume a copilăriei plină de miracole, uimire și inocență. Cu ajutorul nepoțelei Alexia, autoarea nu va rămâne un simplu spectator la porțile fermecate ale copilăriei, ci are șansa să pătrundă în interiorul său încă o dată, să o exploreze cu ochii înțelepciunii, să se bucure altfel și să experimenteze din noi perspective, sentimente  intense încărcate de magie și trăire.

Așa cum găsim în majoritatea cărților pentru copii și în cartea Aureliei Rînjea personajul principal al cărții este o frumoasa prințesă, „prințesa Alexia”, care vine din „țara în care creștea zvelt un munte de sare”, pe care o descrie  ca fiind „o fetiță blondă, cu ochi albaștri, cristalini, cu reflexe verzi. O zvârlugă de copilă, un spiriduș, sprintenă că o căprioară, ageră precum o scânteie”.

Alexia și Îngerașul este o culegere de scurte povestiri din viața reală, în care rolul povestitorului este al autoarei Aurelia Rînjea, dar care în unele povești se schimbă, autoarea cedând rolul povestitorului, pentru mai multă savoare, personajelor principale ale respectivei povești, fiind interpretat la persoana întâi de personajul principal al poveștii, uneori  de nepoțica Alexia, alteori de animăluțul Tigruţ sau chiar de Doiniţa, autoarea cărții atunci când era mică.

Subiectul comun al tuturor povestirilor din carte este copilăria, în jurul căreia gravitează personajele. Acolo, pe tărâmul fermecat și magic al copilăriei, se desfășoară toate întâmplările și tot acolo fiecare surâs de copil este un dar de la Dumnezeu. „Copilăria este locul unde Dumnezeu poate fi substituit c-un simplu surâs”. – Costel Zăgan

Fiind compusă din mai multe povestiri, cartea are de fapt mai multe personaje principale și mai multe personaje secundare, în funcție de povestire. În general personajul principal fiind Alexia, iar personajele secundare din carte sunt bunicii și părinții, precum și alți copilași: Daria, Maria, Karolina şi animăluțele lor.

Trecând prin întâmplări pudrate pe alocuri cu amintiri, scriitoarea descrie talentul micuței prințese pentru muzică și dans, bucuria jocului „de-a școala”, plăcerea pentru dulciuri, iubirea pentru animale, dragostea pentru bunici și părinți, plăcerea descoperirilor, a excursiilor, etc.

În realizarea cărții Alexia și Îngerașul, autoarea Aurelia Rînjea folosește descrierea, personificarea, dialogul, etc. Astfel animalele vorbesc, gândesc, povestesc, se destăinuie copiilor ce vor citi povestea, ajungând mai ușor la sufletul lor. O altă formă de comunicare aleasă de scriitoare în cartea sa este dialogul direct, astfel micii cititori, atunci când citesc povestea, joacă chiar rolul principal  plasându-se direct în poveste și participând activ ca personaje.

Așa cum ne-a obișnuit îndrăgita scriitoare Aurelia Rînjea în poeziile sale, vom găsi și în poveștile scrise de domnia sa valori extrem de importante pe care dorește să le transmită mai departe atât nepoatei dar și tuturor cititorilor, precum: prietenia, respectul pentru părinți, bunici, profesori, simțul dreptății și al adevărului, întrajutorarea, empatia, altruismul, generozitatea, etc.

Întâmplările cuprinse în aceste povești se petrec într-o succesiune de evenimente ce respectă trecerea anotimpurilor, a sărbătorilor creștine precum Paștele, Crăciunul, Anul Nou, dar și etapele  firești ale creșterii, de trecere de la grădiniță la școală.

Observăm pe parcursul lecturii importanța deosebită pe care o dă autoarea pentru tradiții, datini și obiceiuri: vopsitul ouălor, colindele, coptul cozonacilor, săniușul, cositul și strânsul fanului, culesul de struguri, mere, prune, mure sau ciuperci, etc.

În cartea sa Alexia și Îngerașul, autoarea așterne în pagini pline de farmec și întâmplări din propria copilărie, când scriitoarea Aurelia Rînjea redevine personajul Doinița, o fetiță  foarte cuminte, liniștită și interiorizată, care trăia în lumea ei de basm, vorbind adeseori cu îngerașii și cu personajele din poveștile spuse de mama și bunica sa.

Întorcând filă după filă, observăm că micuța prințesă Alexia crește și evoluează frumos, odată cu poveștile în care bunica (autoarea) nu contenește să se minuneze de progresele uimitoare ale nepoatei, care se dezvoltă armonios devenind parteneră de dans, camarad de joacă, companion la cumpărături, colegă, prietenă intimă, dar și profesoară de engleză. Bunica, plină de încântare, o soarbe din ochi, o admiră și o adoră pe încântătoarea nepoțică, oferindu-i întotdeauna surprize și daruri deosebite dar în același timp, făcându-i și cel mai prețios și important cadou: timpul de calitate petrecut împreună.

Copiii sunt adevărați bureți care absorb informația cu o viteză uimitoare, sunt acei oameni mari în format mini, de care ne minunăm de fiecare dată, care ne dau ocazia să ne bucurăm de lucrurile simple și de la care avem de învățat trei lucruri, conform lui Paul Coelho: „Un copil poate să învețe oricând un adult trei lucruri: cum să fie mulțumit fără motiv, cum să nu stai locului niciodată și cum să ceară cu insistență ceea ce își dorește”. – Paulo Coelho

Din cartea Alexia și Îngerașul nu lipsesc istorisirile presărate cu pilde creștine, din care cititorii vor afla cum era copilăria fără telefoane și internet în vremurile de altădată, ce însemnau pe atunci sărbătorile în sânul familiei și cât de respectată  era ziua a 7-a, duminică, cât de importantă era  rugăciunea, când așezați în jurul mesei toți mulțumeau lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite și pentru sănătate.

Deși cartea emană multă bucurie, iubire și pozitivism în general, observăm totuși o umbră de tristețe, pe care autoarea o are atunci când povestește despre sărbătorile de altădată, comparând cu vremurile de acum, când, de sărbători, copii pleacă în vacanțe în străinătate, iar  bunica rămâne singură. „Mă bucur că suntem bine cu toții, dar aș vrea să fim împreună de sărbători, așa cum era obiceiul pe la noi!”, concluzionând: „Copii, nu uitați, Familia de sărbători trebuie să fie împreună! Așa ne bucurăm și noi și Dumnezeu!” (Copilăria ei).

Subscriu acestui concept și împărtășesc opinia autoarei, subliniind că vacanțele în locurile acelea străine oricât de minunate ar fi, nu au aceeași valoare ca și căldura familiei. Nicio frumusețe din lume nu m-ar  putea emoționa și bucura mai mult decât prezenta părinților, dar timpul nu-l mai putem da înapoi. Pentru unii dintre noi este prea târziu… dar pentru cei care mai au părinți, sfatul autoarei  este un dar îngeresc de lumină!

Legătura dintre nepoți și bunici este o legătură sfântă, binecuvântată de Dumnezeu, cu beneficii reciproce. Căldura, blândețea și înțelepciunea bunicilor reprezintă o fundație solidă pe care nepoții clădesc castele de lumina, veselie, iubire și cunoaștere. Descoperirea lumii este mai plăcută alături de bunicii, care oferă nepoților toate pârghiile de care dispun având o „enciclopedie” în inima, „totdeauna deschisă” pentru nepoți. Iar pentru bunici, bătrânețea devine mai suportabilă, mai plăcută,  momentele petrecute cu nepoții devin evenimentele cele mai importante ale vieții, uitând de greutăți și griji.

Şi ce poate fi mai frumos decât să te regăsești în persoana propriului nepot, atunci când observi că acesta tot moștenește ceva și din tine, chiar dacă nu e copilul tău. Alexia a moștenit de la bunica Aurelia Rînjea plăcerea didactică, atenția, conștiinciozitatea, organizarea ideilor, capacitatea de sinteză și de exprimare, jucând adeseori „Un rol de profesoară asumat, cu seriozitate și dăruire!” (Eu tot o să mă fac profesoară).

Dintre toate poveștile prezente în cartea Alexia și Îngerașul cea care impresionează cel mai mult este „Povestea luminii”. O poveste  pe care autoarea o explică cu o naturalețe izbitoare, simplu și clar pe înțelesul tuturor vârstelor. „Suntem ființe cu propria Lumină în suflet, pe care o putem dărui și cu care îi putem bucura pe cei din jur. Dacă toți ne-am aminti „Cine suntem”, lumea ar trăi mai mult în lumină și se poate schimba în bine. Vorbește sincer, cu respect, cu dragoste cu cei din jurul tău, fă din viață un dar, fii un dar pentru oricine îți intră în viață, nu intra în viața altora dacă nu ești pentru ei un dar, o bucurie. Dacă pe neașteptate cineva intră în viața ta, află ce dar trebuie să primească de la tine acea persoană! Oferă ajutorul care este dorit! Fii chiar tu calea pentru o Lume nouă! Tu poți fi cel ce aduce lumina! Fiecare avem în noi o parte de întuneric și o parte de lumină, dar trebuie să trăim în Lumină! Suntem un strop din Lumina dintâi, pe care Dumnezeu a dăruit-o omului, cu iubire sa infinită”. (Povestea luminii).

Aurelia Rînjea este scriitorul solar, care prin scrierile sale împrăștie căldură, lumina și iubire. Plină de generozitate, domnia sa dăruiește cititorilor mari și mici aceste daruri literare fără să aștepte nimic în schimb, pentru că sufletul său altruist și plin de dragoste pentru semeni, simte că așa trebuie sa facă.

Omul a fost creat din iubire și pentru a răspândi iubire, iar scriitoarea Aurelia Rînjea demonstrează încă o dată prin această carte pentru copii, Alexia și Îngerașul, că și-a însușit bine lecția iubirii și a înțeles pe deplin principiul existenței noastre.

„Toți ne-am născut pentru a iubi. Acesta este principiul existenței noastre și singurul său sfârșit”. (Benjamin Disraeli)

 

Mihaela CD

TWUC, LSR, WPAC