Titina Nica Tene-Copiii, îngerii lui Dumnezeu…

Copiii, îngerii lui Dumnezeu…

Autor: Titina Nica Tene 

Pe 10 iulie 1944, împlinesc  70 de ani. Spun, fără  teama de a greşi, că niciodată

nu am învăţat aşa de multe, din altă parte,  cum am învăţat de la copii. Toţi copiii sunt îngeri trimişi de Dumnezeu pe pământ. Nepoata mea Anastasia, care acum  are patru ani, a reuşit, datorită dragostei ce i-o purtăm, să câştige pe lângă noi, bunicii, cam tot ce şi-a dorit.

Merg cu ea la supermarket şi o las să cumpere ea ce vrea de mâncare. Alege cele mai bune produse şi mă roagă să citesc dacă nu cumva au e-uri. Mă întreabă cu o gingăşie fără margini:

• Unt aveţi?
• Nu!
• Uite acesta este cel mai bun. Era un unt scump dar foarte bun. Natural.
• Dar ciocolată aveti?
• Nu!
• Uite, bunicii trebuie să mănânce ciocolată amăruie cu cacao, dar nu multă că-şi strică dinţii şi apoi trebuie să meargă la stomatolog… tu ştii ce doare stomatologul?
• Păi noi nu prea mai avem dinţi aşa că nu avem ce pierde…
• Unde au plecat dinţii?
• Când îmbătrâneşti dinţii cad…
• Ştiu că bunul face hocus-pocus şi apar nişte dinţii în gură, aici jos…

Apoi am cumpărat şi cereale, cam scumpe dar foarte bune…

Acasă, mănâncă cu poftă ce a cumpărat, că doar ea a ales.

Deci cu toate ne-am înţeles,  numai că avea o dorinţă nebună să scrie şi ea cu maşina de scris a lui bunu, deşi, bunu îi dăduse una veche dar la ea nu vroia să scrie tocmai pentru că avea voie. Fructul oprit e mai bun întotdeauna. I-am pus la calculator cântecele pentru copii ca Bobiţă şi Buburuză dar degeaba… Mereu mă întreba când poate să scrie la maşina lui Bunu. I-am spus că acum o să plece bunu în oraş şi o las să scrie. Acesta va fi secretul nostru. A fost aşa de bucuroasă că a început să-l întrebe pe bunu:

• Bunule, când pleci în oraş?
• De ce mă întrebi?
• Aşa ca să pleci mai repede că am eu cu Titina un secret…
• A, păi dacă e aşa nu mă mai duc…
• Du-te te rog eu…

După ce a plecat bunu am lăsat-o la maşina de scris. I-am pus o coală de hârtie şi a început să  scrie. Ştia deja câteva litere.  A scris chiar:  A-nas-ta-sia…

După ce s-a plictisit, copiii se plictisesc repede, am închis maşina, am pus totul la loc cum era…

Când a venit bunu a zis:

• Bunule, hai să-ţi spun un secret… Am scris la maşina ta de scris…
• Anastasia, cum ne-a fost vorba vrei să ne certe bunu? Zic eu…
• Păi… să ne certe dacă am greşit… Copiii trebuie să fie cuminţi, să asculte de bunici, să mănânce tot din farfurie, să doarmă după masă ca să crească mari şi să nu scrie la maşina lui bunu…