Relația autorilor de literatură cu inafabilul naturii a fost și va fi întotdeauna binecuvântată cu originale rodnicii creatoare literare și artistice. Evocarea, prin harul metaforelor, epitetelor și comaparațiilor, a frumuseților naturi, cu detaliile ei dăruitoare lumină, parfum și culoare, a fost și va rămâne o constantă a autorilor de poezie care, de-a lungul timpului, s-au abandonat inspirației veșnice, folosindu-se de magia limbajului literar pentru a transpune gingășia și unicitatea fiecărui anotimp în sublime imagini vizuale și auditive. Pastelurile din volumul „Anotimpuri”, apărut la Editura Ecou Transilvan în 2023, nu fac excepție de la această regulă. Întâlnirile triumfale cu primăvara, vara sau toamna se tranformă în adevărate evenimente lirice expuse în versuri cu o bogată încărcătură sugestivă. Portretul fiecărui anotimp se creionează delicat prin intermediul unor secvențe vizuale și auditive generatoare de emoții care împlinesc sufletul autoarei ce vibrează în fața nnenumăratelor miracole oferite de natură. Din această perspectivă, poeziile doamnei Luci Trușcă amintesc, într-o oarecare măsură de versurile lui Traian Demetrescu, un poet simbolist, mai puțin amintit, care în poezia, „Floare de drum”, spre exemplu, își exprimă, cu emoție și sensibilitate, prețuirea pentru o delicată floare de câmp, scriind:

„Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creștea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.
…
Nu știu de ce atras spre dânsa,
Apropiindu-mă încet,
Am cugetat adânc atuncea
La sufletul unui poet.”

Alintată de diafane versuri, lira sufletului autoarei se trezește la viață și vibrează la unison cu „adierile de mai ale primăverii”, se dezmiardă în parfumul salcâmilor ce-i desfată corzile cu îmbătătoare arome și o invită pe scriitoare să intre în vals cu albele petale și cu fluturii zglobii. Vrăjită de magica frumusețe a primăverii, poeta concepe delicate ode pe care i le închină cu bucurie și nedisimulată admirație :
„Primăvară ești divină,
Ți-ai pus trai de sărbătoare,
Iar pe cap mândră cunună
De flori și raze de soare.” („Primăvara”, p. 24).

Vara și toamna nu sunt nici ele vitregite de atenția scriitoarei, dimpotrivă, aceasta le așează pe același unic piedestal al încântării, oferindu-le un loc de binemeritat în universul liric pe care l-a creat prin împletirea armoniasă a unor versuri clasice, „cu rime împerechiate, încrușișate sau îmbrățișate” după cum observă și prof. Aurelia Rînjea, autoarea „Cuvântului înainte” al volumului de versuri.
„Adie zefirul de vară
Prin spicele de grâu și maci
Într-un apus ce mă-nfioară,
Pe plaiurile mele dragi.” („Crâmpei de vară”, p. 38).

Înfiorat de frumusețea pastelurilor din „Anotimpuri”, Baki Ymeri, poetul ce semnează prefața volumului, descoperă în persoana Luciei Trușcă, „un suflet inspirat cu o expresie matură, complexă, reflexivă, originală în cuvântul și emoția ce răzbat din versuri memorabile” („Prefață”, p. 13). Impresionat de forța sugestivă a pastelurilor și tautogramelor incluse în volum, Baki Ymeri stabilește, că Luci Trușcă, este, prin excelență, „poeta anotimpurilor”.

Într-adevăr, examinând stilul de creație al autoarei, atât doamna Aurelia Rînjea, cât și Baki Ymeri, observă că doamna Luci Trușcă se situează pe poziția autorilor de succes, al căror mesaj liric ajunge cu ușurință spre inima iubitorilor de poezie, deoarece, așa cum scrie doamna Rînjea, le oferă un evantai de „construcții estetice” care surprind plăcut fiind redate „într-un limbaj poetic bine definit, expresiv, luminos, viu…” (p. 7)

În concluzie, pastelurile din volumul „Anotimpuri” sunt șoapte de lumină ce se comporta ca niște minunate tresărire lirice, concepute cu har pentru a omagia simfonia fiecărui sezon în parte încântând sufletele cititorilor cu fermecătoare, unice armonii de gânduri și de minunate sentimente, transmise prin mirific glas de poezie.

Liliana Moldovan