Lucia-Elena Locusteanu-,,CU DESTINUL NU-I DE GLUMĂ!”

,,CU DESTINUL NU-I DE GLUMĂ!”

de

TUDOSIA LAZĂR
Motto:

,,Destinul rămâne coscenaristul fiecărei vieți!”

(Vasile Ghica)

Într-o epocă a globalizării, a răsturnării moralei creștine, a distrugerii

coeziunii familiei, lăsată de Dumnezeu, într-o epocă a nonvalorii, a mani-
pulării și a falselor trăiri, romanul Doamnei TUDOSIA LAZĂR, intitulat

semnificativ ,,CU DESTINUL NU-I DE GLUMĂ”, e un roman de dragoste,
atât de necesar, de așteptat și de gustat de cititorul sensibil, mai ales că
acțiunea se desfășoară în contemporaneitate și vine ca un balsam, ca un
pansament pe sufletele atât de cernite de mizeria adusă de pandemie, dar și
de război…
Indiferent de zbuciumul societății, sufletul uman are nevoie de iubire,

căci, așa cum scria Marin Preda ,,Unde dragoste nu e, nimic nu e!”. Ori dra-
gostea adevărată, nu mimarea ei, e întotdeauna păstrată undeva într-o

casetă secretă a sufletului, uneori – conștienți sau poate nu de existența ei

tacită, ascunsă ca o sămânță într-un pământ fertil, oricând gata să înflo-
rească, rodind fericire.

Romanul ,,CU DESTINUL NU-I DE GLUMĂ!” vine ca o necesitate,

un respiro, a valorificării și triumfului adevăratelor sentimente, trăiri, une-
ori, ca și în cazul de față, cu un final fericit, un roman – poveste de dragoste

pe care fiecare dintre noi am dori s-o trăim.

Cu un titlu semnificativ, romanul Doamnei TUDOSIA LAZĂR dez-
voltă tema unor iubiri împlinite, grație destinului, și nu numai, valorificând

într-o mai mare sau mai mică măsură mitul androginului, alături de cel al
soartei / destinului, înțeles fie ca un test primit la naștere, dar și ca o proprie
alegere, nu ca o șansă, fie ca și cel prezent și în opera lui William
Shakespeare, că ,,Voința noastră și destinul merg atât de opus, încât planurile
mereu ne sunt răsturnate” (a se urmări personajul Tamara – caracter și destin,

la care soarta ei nu e legată de noroc, ci de alegerile făcute, potrivit ca-
racterului).

În prezentul roman, așa cum afirma Octavian Paler, ,,destinul lucrează

prin amănunte”, amănunte bine punctate de autorul omniprezent și omnis-
cient, dat fiind că, așa cum afirma Emil Cioran, ,,Destinul nu există decât în

538 • Lucia-Elena Locusteanu
acțiune, fiindcă numai în ea riști totul fără să știi unde vei ajunge” – cum a riscat
și personajul central al cărții – Miruna – și nu numai ea.
Structurat compozițional în 36 de capitole și un Epilog, în roman se
folosește tehnica narării paralele, a povestirii în povestire, a povestirii în
ramă. Nararea, ce curge la persoana a treia, are darul de a ține cititorul
mereu ,,în priză”, fără a putea să renunțe la lectură, e realizată de un narator
ce știe să folosească cu mare artă paleta descriptivă, atât de nuanțată, prin
varietatea de imagini ce compun, în special, spațiul naturii, natură necesară
accentuării, dar și amplificării trăirilor sufletești subtile ale personajelor.
Acțiunea se desfășoară în prezent, în paralel în România și Italia,
atingând chiar și perioada nefastă a pandemiei, evidențiind faptul că, și în

condițiile extreme, omul are nevoie de iubire, că adevăratele valori și sen-
timente, coeziunea familiei tradiționale, ca și moralitatea, sunt benefice,

aducând împlinirea și menirea noastră ca oameni.
Lumea modei, atât de complicată în viața de toate zilele, poluate de
extravaganță, cu intrigi și neîmpliniri, în romanul ,,CU DESTINUL NU-I DE
GLUMĂ!”, lumea modei se desfășoară într-o normalitate de invidiat, cu

accentul pus pe calitate, bun gust și decență, purtându-ne într-o lume in-
teresantă și, foarte curios, cinstită a modei de bună calitate și gust estetic

rafinat și cu modele create și în România de MIRUNA și lansate la Roma,
într-un moment elocvent pentru mesajul ce-l transmite contemporanilor din
această importantă ramură.
Dragostea – elementul central al trăirii umane și metafizice – iubire
creatoare, apare ca o înaltă aspirație spre totalitate, la împlinirea căreia
hazardul, destinul, norocul, soarta, sau cum vrem să-l definim, de fapt, în
mare, cam același lucru, este sau sunt definitorii.

Și atunci putem vorbi de mitul androginului: ,,Vechii greci spuneau că

bărbatul și femeia formau o singură sferă. Zeii, temându-se că o asemenea per-
fecțiune a formei le-ar putea lua locul, au despicat toate sferele și le-au aruncat pe

Pământ. De atunci, fiecare jumătate își caută cealaltă jumătate. Și doar norocul /
destinul le poate uni, dacă asta le e soarta.”, mit prezent în roman prin formarea
celor două cupluri – nuclee ale unor familii unite de soartă prin iubire, prin
intervenția divină, dar și ca rezultat al alegerilor personale: MIRUNA și
ARMANDO, dar și ANA cu TOMASS.

Jocul destinului își spune cuvântul, ordonând după legi ale Uni-
versului, viața fiecăruia dintre personaje, răsplătindu-le sau pedepsindu-le,

în funcție și de caracterul, de actele lor morale, de alegerile făcute.Romanul dă viață tocmai acestui joc, aparent al hazardului, dar, de
fapt, în concordanță cu alegerile morale sau imorale ale celor care dau viață
acțiunii, având în vedere că nimic nu e întâmplător în Universul nostru.
Personajele, bine gândite, sunt caractere magistral conturate cu o
adâncă pătrundere în universul lăuntric al trăirilor adevărate sau mimate,
prin fina analiză psihologică. Personajele antitetice, prin mesajul pe care-l
transmit cititorului, mesaj conturat de nota definitorie a caracterului, creează
imaginea unei secvențe a vieții contemporane.

Dacă prin caracterul și alegerile lor MIRUNA, ANA, dar și soția dece-
dată a lui ARMANDO pot fi considerate simboluri ale femeii ce reprezintă

salvarea familiei, purtând destinul acesteia, coeziunea și menirea ei, per-
sonajul TAMARA se încadrează la polul opus, caracterizată prin falsitatea

trăirilor, a caracterului, destinul plătindu-i alegerile prin tragicul sfârșit.

În galeria personajelor masculine ARMANDO și TOMASS sunt pur-
tătorii unor mesaje morale ca: profunzimea gândirii, cultul adevărului și al

trăirilor profunde și responsabile, cultul familiei, ca la pol opus să se în-
cadreze oscilantul și nedecisul, superficialul VICTOR.

Impresionează, prin comportament, TOMASS, care, la aflarea adevă-
ratei sale identități, nu-și schimbă alegerile, rămâne fidel aspirațiilor sale,

discerne valoarea de nonvaloare, adevărul de minciună.
Între cele două tipuri umane se încadrează prietenul lui TOMASS –

ALIN și prietena ANEI – SORINA, ușor superficiali, însetați de trăiri oca-
zionale, dar cu un autentic simț al realității.

Epilogul sintetizează mesajul – ilustrând menirea familiei tradiționale
de a da vieții continuitate, prin copilul ANEI și al lui TOMASS, care va
moșteni frumosul caracter al părinților, alături de ceilalți doi iubiți de destin
– cuplul – familia MIRUNEI și a lui ARMANDO.
Romanul ,,CU DESTINUL NU-I DE GLUMĂ!”, semnat de talentata
TUDOSIA LAZĂR, aduce tumultul unor trăiri profunde, militează pentru
triumful iubirii și al adevărului, al cinstei și frumosului…
Citiți-i cartea! N-o veți lăsa din mână! Vă va captiva!
Sentimentele profunde, ca și operele de valoare, trec vama timpului,
iar atunci când destinul, prin alegerile făcute, le e favorabil, înfloresc, dând
sens trecerii noastre prin lumină.

Lucia-Elena Locusteanu